ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3037/2010
Dosar nr. 598/42/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 iulie 2009, reclamanta R.S. S.P.R.L. Buzău a solicitat anularea Ordinului nr. 1009/2007 al Preşedintelui A.N.A.F. privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.N.A.F.
În motivarea acţiunii, reclamata a arătat că instituirea unei proceduri prealabile şi obligatorii de agreere a cărei neîndeplinire de către practician este sancţionată cu înlocuirea sa în dosarele în care fusese desemnat provizoriu, este nelegală, întrucât, pe de o parte, creează premisele unor discriminări a practicienilor în insolvenţă şi pe de altă parte, creează premisele unei concurenţe neloiale între practicienii în insolvenţă prin condiţiile practicării unor onorarii de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor şi prin posibilitatea realizării de înţelegeri anticoncurenţiale între participanţii în procedura de selecţie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 230 din 23 noiembrie 2009, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 1009/2007 nu contravine dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 sau ale OUG nr. 86/2006, deoarece A.N.A.F. este îndreptăţită să selecteze practicienii în insolvenţă, în urma parcurgerii unei proceduri obligatorii în vederea desemnării unui administrator sau lichidator judiciar în condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (2/1) din Legea insolvenţei.
Susţinerile reclamantei că prin ordinul atacat se creează discriminări şi concurenţă neloială între practicienii în insolvenţă au fost respinse cu motivarea că, la procedura de selecţie organizată de A.N.A.F. poate participa orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 86/2006, iar onorariile lunare şi cele de succes care se cuvin fiecărui practician în insolvenţă în parte se stabilesc conform dispoziţiilor art. 37 din actul normativ susmenţionat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Ordinului nr. 1009/2007.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu conţine un răspuns fundamentat, pertinent şi logic la motivele de nelegalitate invocate prin acţiune şi conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii sau lipsite de relevanţă, cum sunt cele referitoare la desemnarea practicianului în insolvenţă numai de către judecătorul sindic.
De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a examinat susţinerile din acţiune privind nelegalitatea procedurii de selecţie reglementată de Ordinul nr. 1009/2007, care este discriminatorie şi creează premisele unei concurenţe neloiale între practicienii în insolvenţă. Sub acest aspect, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere situaţia noilor membrii ai U.N.P.I. România, al căror portofoliu este practic inexistent sau minimalist şi nici climatul de concurenţă neloială generat prin criteriile de selecţie instituite, care încurajează practicienii în insolvenţă la formularea de oferte cuprinzând onorarii de ruinare în scopul eliminării concurenţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat întemeiat conformitatea Ordinului nr. 1009/2007 al Preşedintelui A.N.A.F. cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care reglementează posibilitatea oricărui creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul celui numit provizoriu, să-l confirme pe acesta şi să-i stabilească remuneraţia.
Soluţia de respingere a acţiunii a fost pronunţată după examinarea tuturor motivelor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, inclusiv a susţinerilor din acţiune că prin ordinul contestat s-ar crea o discriminare şi premisele exercitării concurenţei neloiale între practicienii în insolvenţă.
Aceste susţineri au fost corect respinse ca nefondate, întrucât la procedura reglementată prin Ordinul nr. 1009/2007 poate participa orice practician în insolvenţă, care în termenul stabilit de A.N.A.F. trebuie să depună în plic sigilat oferta sa, cuprinzând documentele enumerate la art. 9 din ordin.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât actul administrativ atacat de recurenta-reclamantă vizează numai selecţia practicienilor în insolvenţă care urmează să fie propuşi judecătorului sindic şi care urmează să fie votaţi în vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal şi nu desemnarea efectivă a practicienilor în insolvenţă ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvenţă.
Din acest considerent se dovedeşte a fi vădit neîntemeiată susţinerea din recurs privind emiterea ordinului contestat cu încălcarea dreptului constituţional de a exercita în mod liber o activitate economică.
Hotărârea instanţei de fond a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi nu cuprinde considerente contrare sau străine de natura pricinii, cum neîntemeiat s-a susţinut în recurs, astfel că va fi respinsă şi critica formulată în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.S. S.P.R.L. împotriva sentinţei nr. 230 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3036/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3038/2010. Contencios → |
|---|
