ICCJ. Decizia nr. 3041/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 3041/2010
Dosar nr. 439/45/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 204/CA din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, a anulat hotărârea nr. 2768/R/2008 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul a fost strămutat, împreună cu părinţii şi fraţii săi, în luna aprilie 1944, fiind evacuat forţat din localitatea de domiciliu, Vaslui, în localitatea Sebeş.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta arată, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada refugiului în conformitate cu prevederile legale aplicabile.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, materializate în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art.1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
În speţă, la dosarul cauzei (f.35-dosar fond) se află înscrisul intitulat „Certificat", eliberat de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative sub nr. C/424 din 20 august 2008, care atestă că părinţii reclamantului au fost strămutaţi, în data de 8 aprilie 1944, în localitatea Sebeş, ca urmare a evacuării forţate din localitatea de domiciliu Vaslui.
În cauză, dovada evacuării şi, deci, a refugiului reclamantului s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască şi să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Nu poate fi primită critica recurentei, potrivit căreia, nefiind prevăzut în mod expres, alături de părinţii săi, în actul emis de Arhivele Naţionale, intimatul-reclamant nu poate fi considerat refugiat.
Aceasta, întrucât, având vârsta de 5 ani la data refugiului, intimatul-reclamant nu putea decât să-şi urmeze părinţii, conform prevederilor Codului familiei, potrivit cărora „Copilul minor locuieşte la părinţii săi" [art. 101 alin. (1)] şi „Copilul minor este întreţinut de părinţii săi" [art. 107 alin. (1)]; or, în cauză, cele două prezumţii legale, instituite de Codul familiei, nu au fost răsturnate, la dosar neaflându-se vreo dovadă în sens contrar.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi împotriva sentinţei nr. 204/CA din 16 noiembrie2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3038/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3042/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
