ICCJ. Decizia nr. 3131/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3131/2010
Dosar nr. 1510/44/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 242 din 10 noiembrie 2009, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1039/2009, formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S. şi, pe cale de consecinţă a dispus suspendarea actului administrativ susmenţionat, prin care s-a dispus revocarea mandatului reclamantului, de director coordonator adjunct în cadrul C.J.P. Vrancea, până la soluţionarea pe fond a pricinii.
În acest sens instanţa a reţinut că, în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 14 din aceeaşi lege, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, în accepţiunea dată acestor noţiuni prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t).
Astfel, prima instanţă a constatat că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, pornind chiar de la premisa revocării unilaterale a unui contract bilateral, cum este cazul în speţă, iar afectarea dreptului la muncă al reclamantului şi imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale din funcţia deţinută sunt de natură a-i produce acestuia un prejudiciu viitor şi sigur, fără a fi necesară dovedirea lui.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta invocând inadmisibilitatea cererii de suspendare cu motivarea că acesta nu mai produce efecte juridice şi prin urmare, nefiind un act administrativ cu executare în timp nu îi produce intimatului un prejudiciu prin executarea sa.
S-a mai susţinut că, în condiţiile în care Ordinul nr. 1039/2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv cele ale OUG nr. 105/2009, în speţă nu există motive de îndoială puternică asupra legalităţii acestui act administrativ, cu atât mai mult cu cât, în măsura în care dorea să ocupe în continuare acest post intimatul avea posibilitatea să participe la concursul organizat de recurentă, cu respectarea prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate.
Recurenta a apreciat, de asemenea, că intimatul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil şi nici a perturbării previzibile grave a funcţionării C.J.P. Vrancea în contextul în care a susţinut că, potrivit practicii judiciare, dreptul funcţionarului public la carieră şi stabilitate nu reprezintă un drept fundamental, imposibil de modificat prin intervenţie legislativă.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia invocată, Curtea constată că, prin raportare la acţiunea în anulare a actului administrativ, raţionamentul recurentei pârâte este complet lipsit de fundament juridic, pe de o parte pentru că Legea nr. 554/2004 nu face distincţie între tipurile de acte administrative ce pot face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ şi, pe de altă parte, întrucât, ca regulă generală, întoarcerea executării este o consecinţă firească a desfiinţării unui act juridic deja executat.
Pe fond, Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi prevenirea producerii pagube iminente.
Primul vizează faptul că temeiul juridic al emiterii ordinului contestat, respectiv OUG nr. 105/2009, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2005, pronunţată de Curtea Constituţională, determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul legalităţii.
Al doilea priveşte faptul că nu au fost respectate aparent dispoziţiile art. 9 din Contractul de management care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite condiţiile art. 8 din OUG nr. 105/2009.
Condiţia existenţei unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză deoarece intimatul, prin punerea în executare a dispoziţiilor ordinului contestat este lipsit de salariu, paguba constând în pierderea drepturilor salariale, fiind previzibilă şi putând fi evitată prin suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a actului administrativ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 242 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3133/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
