ICCJ. Decizia nr. 3124/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3124/2010
Dosar nr. 6285/2/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4036 din 19 noiembrie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii G.V. şi G.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a înregistra cererea reclamanţilor, de redobândire a cetăţeniei române şi a obligat pârâtul să primească cererea acestora într-un termen scurt, rezonabil; a respins totodată capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale şi l-a obligat în schimb pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 239 lei.
În acest sen, instanţa a apreciat, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu motivarea că, prima solicitare de înregistrare a cererii de redobândire a cetăţeniei române a fost în anul 2006 şi a fost continuată în anul 2009, neputându-se reţine pasivitatea reclamanţilor, care au format acţiune în termen în lua iulie 2009.
Pe fond, s-a reţinut că acţiunea reclamanţilor este, în parte, întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 554/2004 în sensul existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor reclamanţilor, aceşti având dreptul să le fie înregistrate cererile într-un termen scurt, rezonabil.
S-a mai reţinut de asemenea că reclamanţii nu au probat cererea de acordare a daunelor morale, iar în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greşită a legii, apreciind că a demonstrat, cu speţe din jurisprudenţa europeană, faptul că un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt şi există o justificare argumentată a împrejurării că reclamanţilor nu li s-a stabilit, încă, o dată pentru depunerea cererilor lor, răspunsul Ministerului Afacerilor Externe neîncorporând un refuz.
Autoritatea recurentă a precizat că există că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluare cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Critica recurentului privind greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care defineşte noţiunea de refuz nejustificat de soluţionare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea cetăţeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Problema care se impune a fi rezolvată în cauză este legată de termenul în care autorităţile române trebuie să soluţioneze cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Din lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
Ca atare, în lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie".
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În cauză, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii – anul 2006 – şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depăşesc capacitatea de procesare a Secţiei Consulare a Ambasadei, întrucât autorităţile naţionale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerităţii, care guvernează materia aflată în discuţie.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 4036 din 19 noiembrie 2009 s Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3123/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3125/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
