ICCJ. Decizia nr. 3133/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3133/2010
Dosar nr. 584/45/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 218/ CA din 7 decembrie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.T., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Iaşi, a anulat hotărârea nr. 2753/ R din 30 iunie 2009, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din declaraţiile de martori, autentificate, depuse la dosar şi cărora legea specială în materia examinată le dă forţă probantă deplină, chiar şi în lipsa unor documente oficiale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 189/2000, rezultă că, în perioada 1941 – 1945, satul Buteni, judeţul Cluj, în care reclamantul locuia împreună cu părinţii, a fost evacuat, cetăţenii refugiindu-se în altă localitate din judeţ.
S-a mai reţinut că, potrivit declaraţiei martorului S.I., reclamantul împreună cu familia s-a refugiat în localitatea Scrind Răchitele, judeţul Cluj, în perioada ianuarie 1942 – decembrie 1942, situaţie avută în vedere, de către pârâtă şi în ceea ce-l priveşte pe fratele reclamantului, G.I., a cărui cerere în acest sens a fost admisă de pârâtă prin hotărârea nr. 2331 din 30 iunie 2009.
Pe cale de consecinţă, instanţa a concluzionat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 189/2000 astfel cum a fost modificată şi completată prin HG nr. 287/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta solicitând casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului, cu motivarea că nici reclamantul şi nici martorii care au declarat pe proprie răspundere că au cunoştinţă de evenimente deoarece au fost în aceiaşi situaţie, nu deţin acte oficiale doveditoare ale persecuţiei etnice, iar datele declarate în dosar sunt neconcordante.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, a probat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori, dispoziţiile legale sus menţionate neimpunând niciun fel de alte condiţii cu privire la mijloacele de probă reglementate de legea specială.
În speţă, sunt realizate aceste exigenţe ale legii întrucât martorii ale căror declaraţii autentificate se află la dosar, au fost unanimi în susţinerile lor potrivit cărora comuna Calata a fost sat de graniţă între România şi Ungaria, fapt ce a generat persecuţii etnice din partea autorităţilor maghiare de ocupaţie şi a determinat părăsirea localităţii şi refugierea locuitorilor în localitatea Scrind Răchitele, între aceştia aflându-se intimatul împreună cu familia sa.
Aşa fiind, se constată că instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
În raport de considerentele expuse, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 218/ CA din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3131/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3134/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
