ICCJ. Decizia nr. 3189/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3189/2010
Dosar nr. 7636/2/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta A.N.A.F. a chemat în judecată pe pârâţii Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu Bucureşti, Comisariatul Judeţean Gorj al Gărzii Naţionale de Mediu şi M.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea de drept a Deciziilor nr. 51 bis din 24 martie 2006 şi nr. 755 din 28 ianuarie 2008 emise de către dl. comisar general al Gărzii Naţionale de Mediu şi a tuturor actelor subsecvente şi să se dispună eliberarea pârâtului M.C. din funcţia publică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare pe care o deţine în cadrul Comisariatului Judeţean Gorj al Gărzii Naţionale de Mediu.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost sesizată de către comisariatul Judeţean Gorj din cadrul Gărzii Naţionale de mediu cu adresa înregistrată sub nr. 1451201 din 26 august 2008 despre încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la ocuparea unei funcţii publice de execuţie de consilier, clasa I, gradul superior, treapta 3 la salarizare din cadrul aparatului propriu al Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu de către dl. M.C. prin concursul de recrutare organizat şi desfăşurat în data de 27 - 28 februarie 2008.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Garda Naţională de Mediu a solicitat respingerea acţiunii arătând că adresa nr. 87 din 23 februarie 2006 aflată la dosarul profesional arată că pârâtul M.C. a avut calitatea de colaborator pe probleme de protecţia mediului, având caracter de recomandare şi nu de certificare a vechimii în specialitate.
Pârâtul a absolvit facultatea, având specialitatea „Ingineria mediului", fapt ce dovedeşte vechimea în specialitate, funcţia de şef de district putând fi ocupată de personal cu studii superioare sau medii.
Pârâtul M.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru aceleaşi considerente expuse în întâmpinarea formulată de Garda Naţională de Mediu.
Totodată, a invocat excepţia privind tardivitatea formulării acţiunii ce a fost introdusă cu depăşirea termenului prev. de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 2573 din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâtul M.C., a admis acţiunea formulată de reclamanta A.N.F.P., în contradictoriu cu pârâţii Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Gorj al Gărzii Naţionale de Mediu, şi M.C. şi a constatat nulitatea deciziilor nr. 51 bis/2006 şi nr. 755/2008 emise de Comisariatul General al Gărzii de Mediu, cu consecinţa eliberării din funcţie a pârâtului M.C.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, că excepţia tardivităţii acţiunii, este neîntemeiată, deoarece potrivit disp. art. 11 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004, termenul de decădere de un an se socoteşte de la data când reclamanta a luat la cunoştinţă de existenţa actului nelegal.
Având în vedere că reclamanta A.N.A.F. a fost sesizată de către Comisariatul Judeţean Gorj din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu cu adresa înregistrată sub nr. 1451201 din 26 august 2008 despre încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la ocuparea funcţiei publice în speţă, iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 noiembrie 2008, instanţa de fond a apreciat că în cauză au fost respectate disp. art. 11 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a mai constatat că împrejurarea potrivit căruia pârâtul M.C. este absolvent al Universităţii Petroşani - Facultatea de Mine, în profilul ingineria mediului, aşa cum rezultă din Diploma Seria A nr. 0Q17472, este lipsită de relevanţă atâta timp cât aceasta nu a fost menţionată în cartea de muncă, acesta fiind încadrat ca tehnician silvic principal şi nu ca inginer.
Ulterior numirii în funcţia publică de execuţie, prin Decizia nr. 51 bis/2006, pârâtul M.C. a fost numit în cadrul aparatului de specialitate al Comisariatului General al Gărzii de Mediu în funcţia publică de execuţie de comisar clasa I, gradul profesional superior, treapta 3 salarizare şi succesiv treapta 2 de salarizare şi apoi în cadrul Comisariatului Judeţean Gorj al Gărzii Naţionale de Mediu, conform menţiunilor din carnetul de muncă.
Cum pentru toate aceste funcţii publice de execuţie era necesară îndeplinirea condiţiei privind vechimea în specialitatea studiilor superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă de 5 ani, iar pârâtul nu îndeplineşte această cerinţă, instanţa de fond a apreciat că Decizia nr. 51 bis/2006 şi ulterior Decizia nr. 755/2008 privind numirea în funcţia publică a pârâtului, au fost emise cu încălcarea disp. HG nr. 1209/2003 şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, acte normative în vigoare la acea dată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General şi M.C. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. Recurenta-pârâtă Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General în motivarea recursului arată că la dosarul cauzei este depusă diploma ce atestă absolvirea Universităţii din Petroşani - Facultatea de Mine, profilul ingineria mediului, astfel că perioada cuprinsă între anii 2001 şi 2006, cât timp a ocupat respectiva funcţie, reprezintă vechimea în specialitatea necesară pentru numirea în funcţia de execuţie ce a avut loc prin Decizia nr. 51 bis din 24 martie 2009.
Mai mult, la dosarul cauzei există adeverinţa emisă de SC E. SRL din care reiese că dl. M.C. a avut calitatea de colaborator al acestei societăţi pe probleme de protecţia mediului începând cu luna februarie 2001 şi până la momentul eliberării adeverinţei (februarie 2006). Aceasta adeverinţă, cu caracter de recomandare, are rolul de a întări faptul că dl. M.C. avea o experienţă relevantă la momentul numirii sale în funcţie de execuţie.
II. Recurentul-pârât M.C. în motivele de recurs susţine că agenţia a avut cunoştinţă de ordinul de încadrare şi de documentele care au stat la baza emiterii lui din anul 2006, fiind comunicate de către Autoritatea Publică (respectiv Garda Naţională de Mediu) potrivit art. 22 din Statutul funcţionarilor publici.
Este adevărat că la dosar nu s-a putut depune dovada respectării legii, respectiv a prevederilor art. 22 din Statutul funcţionarilor publici care obligau Garda Naţională de Mediu să comunice ordinul de încadrare şi documentele care au stat la baza emiterii lui încă din anul 2006, dar acţiunea a fost depusă în 2008, deci cu mult peste termenul de un an de zile. Prevederea legală este clară şi fără echivoc, A.N.F.P. a primit întregul dosar de la încadrare iar dacă instanţa avea dubii în acest sens putea să solicite expres către A.N.F.P. sau Garda Naţională de Mediu să comunice dacă au primit şi respectiv dacă au trimis actele.
Recurentul-pârât mai susţine că din probele administrate în cauză rezultă că perioada 01 martie 2001-24 martie 2006 constituie vechime în funcţie cu studii superioare.
Recurentul mai arată că a fost numit în funcţia de şef district la Ocolul Silvic Runcu prin Decizia nr. 162 din 28 februarie 2001 începând cu data de 01 martie 2001, cu un salariu tarifar de 3.244.550 lei, corespunzător clasei 24 de salarizare.
În conţinutul deciziei s-a omis însă să se specifice expres încadrarea pe funcţia de şef district la Ocolul Silvic Runcu ca inginer, (deci cu studii superioare) în condiţiile în care recurentul a absolvit Facultatea de Ingineria Mediului în urmă cu 2 luni.
Se mai susţine că potrivit înscrierilor existente în cartea de muncă se poate observa că la pct. 50 figura ca tehnician principal la Direcţia Silvică Gorj până la absolvirea facultăţii de ingineria mediului şi până la încadrarea sa ca şef district. La poziţia nr. 51 (în urma deciziei nr. 162/2001 ) fiind încadrat ca şef district se menţionează expres „ schimbat funcţia". Se deduce că dacă până atunci era încadrat ca tehnician principal, o dată cu încadrarea ca şef district s-a schimbat funcţia în cea de inginer, cu atât mai mult cu cât şi fişa postului dar şi Ordinul Regiei Naţionale a Pădurilor specificau clar obligativitatea încadrării pe aceste funcţii cu ingineri.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate
Acţiunea a fost formulată de A.N.F.P. în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având calitatea de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile actului normativ susmenţionat şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
În conformitate cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul acţiunilor formulate de această autoritate publică, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2), potrivit cărora în cazul în care se solicită anularea unui act administrativ, cererea poate fi introdusă nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoştinţă.
Acest termen este calificat la art. 11 alin. (5) din lege ca fiind un termen de decădere; nerespectarea acestei condiţii procedurale, a termenului, determinând tardivitatea acţiunii.
Având în vedere atribuţiile ce revin reclamantei în domeniul managementului şi al monitorizării şi controlului activităţilor referitoare la funcţia publică şi la funcţionarii publici, stabilite prin Legea nr. 188/1999 şi HG nr. 1000/2006 privind organizarea şi funcţionarea A.N.F.P., aceasta a cunoscut existenţa actelor administrative în litigiu imediat după emiterea lor.
Reclamanta are sarcina expresă, potrivit art. 22 din Legea nr. 188/1999 republicată, de a controla modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, de a întocmi şi administra baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, de a monitoriza recrutarea şi promovarea pentru funcţiile publice.
Potrivit aceleiaşi legi, reclamanta administrează evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, pe baza datelor transmise de autorităţile şi instituţiile publice care întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcţionar public şi au obligaţia de a comunica agenţiei orice modificare intervenită în situaţia acestor persoane.
În raport de aceste dispoziţii legale, reclamanta, care a avut acces la datele cuprinse în evidenţele funcţionarilor publici, precum şi la dosarele profesionale ale acestora, nu poate susţine că nu a cunoscut situaţia profesională a pârâtului M.C., ce a promovat concursul de ocupare a unei funcţii publice ce presupunea studii superioare juridice cu diplomă de licenţă.
De altfel, din actele dosarului rezultă că reclamanta a avut cunoştinţă de elaborarea deciziilor în litigiu imediat după emiterea lor.
Potrivit legii, termenul de 6 luni este de prescripţie, iar cel de un an este de decădere.
Ori, Agenţia a avut cunoştinţă de ordinul de încadrare şi de documentele care au stat la baza lui din anul 2006 fiind comunicate de către Autoritatea Publică ( respectiv Garda Naţională de Mediu ) potrivit art. 22 din Statutul Funcţionarilor Publici.
De altfel, reprezentantul A.N.F.P., F.S. a şi participat în comisia de concurs.
Deci, în cauza de faţă, reclamanta a formulat acţiunea la 28 noiembrie 2008, solicitând anularea unor decizii emise de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General în perioada 2006 – 2008, sesizarea instanţei efectuându-se aşadar cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia invocată de pârât privind tardivitatea acţiunii este întemeiată, acţiunea reclamantei fiind introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Astfel fiind instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa atacată, şi, pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General şi de M.C., împotriva sentinţei civile nr. 2573 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de reclamanta A.N.F.P., ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3188/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3190/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
