ICCJ. Decizia nr. 3188/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3188/2010
Dosar nr. 8182/2/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC R.C.S.&R.D.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, în prezent Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, solicitând anularea Deciziei nr. 3194/2007.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii.
Reclamanta arată că, prin Decizia a cărei anulare a cerut-o a fost obligată la plata unei amenzi administrative de 10.000 lei pe zi de întârziere, sub motivul că societatea nu a transmis documentele şi informaţiile solicitate prin Adresa nr. 7/204106/2007.
La aceeaşi dată la care reclamantei i s-a comunicat Decizia nr. 3194/ 2007, aceasta a transmis informaţiile solicitate, astfel încât obligaţia a fost îndeplinită.
Ulterior, la solicitarea autorităţii pârâte a fost transmis un set de informaţii şi documente suplimentare.
Reclamanta arată că în aceste condiţii, amenda în cuantum de 10.000 lei pe zi de întârziere este vădit disproporţionată faţă de gravitatea încălcării, periculozitatea celui ce se face vinovat de încălcare şi împrejurările în care a fost comisă fapta.
Reclamanta se consideră discriminată în raport de alţi operatori, care, în aceleaşi condiţii au fost amendaţi cu sume mult mai mici.
3. Întâmpinarea formulată de pârâta A.N.R.C.T.I.
Pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece informaţiile solicitate erau absolut necesare pentru verificarea îndeplinirii obligaţiei de negociere, iar data la care reclamanta a transmis în mod corect şi complet informaţiile este data de 26 octombrie 2007.
Cu privire la individualizarea sancţiunii amenzii administrative, pârâta invocă faptul că la aplicarea acesteia s-a ţinut seama de mai multe aspecte, şi anume:
- la data emiterii deciziei de sancţionare expirase termenul stabilit pentru transmiterea documentelor şi informaţiilor solicitate;
- nerespectarea de către societate a obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 2849/2007 are consecinţe deosebit de grave asupra concurenţei pe piaţa comunicaţiilor electronice;
- în ipoteza în care reclamanta ar fi transmis în mod complet şi corect, la data de 17 octombrie 2007 documentele şi informaţiile solicitate, amenda administrativă nu ar fi început să curgă;
- limita maximă a amenzii este de 30.000 lei;
- caracterul progresiv al amenzilor administrative aplicate reclamantei şi cifra de afaceri aferentă anului 2006.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3301 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Judecătorul fondului a găsit a fi neîntemeiate criticile reclamantei cu privire la individualizarea sancţiunii, în raport de cuantumul maxim al amenzii prevăzut de art. 56 alin. (1) din OUG nr. 79/2002 şi de încălcarea repetată a legislaţiei în domeniul comunicaţiilor.
6. Recursul formulat de reclamanta SC R.C.S.&R.D.S. Bucureşti.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
6.1. În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că societatea ar avea obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţii intimate copii ale documentelor aparţinând societăţii sau corespondenţei cu alţi operatori, deşi potrivit art. 51 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare în comunicaţii, cu modificările ulterioare, nu este prevăzută obligaţia furnizării de documente, ci dosar de informaţii.
6.2. Sancţiunea a fost aplicată într-un cuantum disproporţionat atât faţă de gravitatea pretinsei obligaţii care ar fi încălcată, de periculozitatea celui care se face vinovat de încălcarea acestei obligaţii, cât şi de împrejurările în care fapta a fost comisă.
6.3. Recurentei i s-a aplicat un regim sancţionator discriminatoriu prin raportare la situaţii similare în care unii operatori au încălcat aceeaşi obligaţie de transmitere a informaţiilor, caz în care amenda aplicată a fost în cuantum de 1.500 lei.
7. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata poate solicita, în temeiul art. 51 alin. (1), (2) lit. a) din OUG nr. 79/2002 atât documente cât şi informaţii necesare în vederea verificării respectării obligaţiilor prevăzute de lege, iar individualizarea amenzii s-a realizat în raport de criteriile arătate deja cu ocazia soluţionării fondului pricinii.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Noţiunea de „informaţii" prevăzută de dispoziţiile art. 51 din OUG nr. 79/2002 cuprinde în mod firesc şi obligaţia transmiterii de documente necesare în scopul verificării respectării de către operatori a obligaţiilor prevăzute de legislaţia în domeniu.
O atare investigaţie nu se poate realiza numai pe baza datelor transmise de cel în cauză.
Orice informaţie trebuie să fie susţinută cu documentele corespunzătoare.
3. Individualizarea sancţiunii aplicate s-a realizat în baza unor criterii precis determinate de către autoritatea intimată.
Recurenta nu a înţeles să demonstreze nelegalitatea criteriilor folosite ori să prezinte o altă modalitate legală de individualizare.
4. discriminarea avută în vedere de recurentă nu este susţinută de probele dosarului.
Astfel, pentru aceeaşi faptă (netransmiterea în mod complet şi corect a documentelor şi informaţiilor solicitate) recurenta a mai fost sancţionată cu amenzi în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere, 1.500 lei pe zi de întârziere şi 3.000 lei pe zi de întârziere.
Împrejurarea că alţi operatori au fost sancţionaţi cu amenzi în cuantum de numai 1.500 lei pe zi de întârziere pentru săvârşirea unei fapte similare cu a recurentei nu constituie discriminare.
Recurenta a fost sancţionată anterior cu amenzi comparabile cu cele aplicate altor operatori, însă fapta acesteia este repetitivă, astfel încât s-a aplicat criteriul creşterii progresive a cuantumului amenzii, ceea ce reprezintă o modalitate de individualizare a sancţiunii.
5. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC „R.C.S.&R.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3301 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3186/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3189/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
