ICCJ. Decizia nr. 3214/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3214/2010
Dosar nr. 1240/35/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 2120 din 20 octombrie 2009 Judecătoria Carei a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu B.P. în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Carei a reţinut că prin cererea formulată C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitorului B.P. la plata echivalentului în lei a sumei de 146,19 Euro reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării inclusiv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că debitoarea a încheiat contractul nr. 616 din 6 iulie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr., cuantumul rovinietelor fiind de 540 Euro, cu obligaţia achitării in 4 rate.
Conform art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea ordonanţei de plată revine instanţei competente să judece fondul cauzei în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. S.A. este o persoană juridică de drept privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea 554/2004.
Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanţa apreciază că, în speţă, contractul încheiat de părţi este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.
Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 48/CA din 3 februarie 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată formulată de C.N.A.D.N.R. în contradictoriu cu B.P., în favoarea Judecătoriei Carei şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că în speţă, contractul nr. 616 din 6 iulie 2006 încheiat între părţi, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi deşi C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială,care în acelaşi timp este asimilată unei autorităţi publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Carei.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În cauză, este necontestat faptul că obiectul sesizării instanţelor judecătoreşti îl formează cererea de emitere a ordonanţei privind somaţia de plată, formulată în condiţiile dispoziţiilor OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Potrivit art.2 alin. (1) din OG nr.5/2001, cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Obiectul somaţiei îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitor, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
Astfel fiind, judecătoria a reţinut în mod greşit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
Prin urmare, fiind vorba de un contract de natură comercială, în raport cu valoarea obiectului şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa aparţine judecătoriei.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Carei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Cluj şi pe B.P. în favoarea Judecătoriei Carei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3215/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
