ICCJ. Decizia nr. 3220/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3220/2010
Dosar nr. 25148/3/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P.I. constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că P.I. a fost verificat din oficiu întrucât a candidat la funcţia de preşedinte al C.J. Constanţa, iar în raport de dispoziţiile art. 3 lit. g) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h) din actul normativ menţionat.
Mai arată reclamantul că P.I. a fost recrutat, la data de 22 septembrie 1978, în calitate de colaborator de către Serviciul 1 din cadrul I.J.S. Constanţa, întrucât „în scopul realizării unei eficiente cunoaşteri şi stăpâniri în bune condiţii a situaţiei operative în rândul tineretului studios, se impune cu necesitate recrutarea de noi surse care prin calităţile şi posibilităţile informative de care dispun să poată semnala din timp ştiri şi fapte existente în cadrul unităţilor şcolare pentru prevenirea acestor acte sau fenomene antisociale".
Astfel, conform aprobării primite s-a organizat contactarea elevului P.I., în scopul recrutării sale în calitate de colaborator al organelor de securitate.
După acceptare, i s-a luat angajamentul de colaborare, stabilindu-se de comun acord modalităţile de legătură şi numele conspirativ C.I.
Prin sentinţa nr. 2240 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului P.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că în cazul de faţă sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei condiţii, prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pentru ca o persoană să poată fi considerată colaborator al securităţii.
În ceea ce priveşte prima condiţie (furnizarea de informaţii indiferent sub ce formă, către lucrătorii Securităţii) s-a reţinut că aceasta este îndeplinită.
Pârâtul P.I. a furnizat lucrătorilor Securităţii informaţii, sub forma relatărilor verbale consemnate succint de aceştia din urmă şi informărilor sau declaraţiilor olografe, fapt dovedit cu înscrisurile prezentate de C.N.S.A.S., care se coroborează între ele, şi cu depoziţia lui V.G.
Referitor la cea de-a doua condiţie (prin acele informaţii să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist), Curtea a menţionat faptul că, aşa cum se arată şi în preambulul OUG nr. 24/2008, regimul totalitar comunist a fost unul care a acţionat „împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".
De asemenea, s-a reţinut că exercitarea liberă de către cetăţeni a drepturilor lor fundamentale, cu depăşirea limitelor impuse de ideologia şi propaganda comunistă a făcut parte, în perioada de referinţă, din categoria activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist.
Informând lucrătorii Securităţii, pe de o parte, cu privire la opiniile contrare propagandei şi ideologiei comuniste, exprimate de V.G., iar pe de altă parte, referitor la relaţiile întreţinute de două colege cu doi ofiţeri de marină străini, pârâtul P.I. era convins că a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie (furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului), s-a reţinut că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine sau, după caz, să accentueze urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane.
S-a reţinut şi faptul că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că informaţiile au fost date în timpul vreunei anchete penale pentru ca în cazul pârâtului să fie incidentă cauza de excludere a calităţii de colaborator al Securităţii.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs P.I., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se susţine, în esenţă, că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, nefiind îndeplinită nici una din condiţiile cerute de textul legal menţionat pentru a se constatata în ceea ce-l priveşte calitatea de colaborator al Securităţii, aducându-se următoarele critici sentinţei recurate:
- Probele administrate în cauză nu au fost evaluate corect. Declaraţiile date referitoare la discuţiile avute cu colegul său V.G. nu au fost voluntare, ci au fost făcute cu ocazia audierii sale ca urmare a denunţării lor la Securitate de către alte persoane, în perioada când nu era major;
- Declaraţiile date anterior semnării angajamentului de colaborator nu pot fi luate în considerare la stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, cu atât mai mult cu cât nu au vizat îngrădirea vreunui drept fundamental al omului şi nu au fost date în scopul îngrădirii acestora;
- După semnarea angajamentului nu a mai dat nici un fel de declaraţie, scrisă sau verbală, iar ulterior, major fiind, a refuzat să mai colaboreze cu Securitatea, astfel că eronat i-a fost atribuită calitatea de colaborator. Se susţine că în cazul altor persoane care au semnat un angajament, neurmat de acte de colaborare, atât C.N.S.A.S. cât şi instanţele de judecată s-au pronunţat în sensul că această situaţie nu atrage calitatea de colaborator al Securităţii ;
- Referitor la informarea care se referă la cele două colege, C. şi V. susţine că nu a făcut decât să confirme relaţiile acestora cu cetăţenii străini, fără a fi încălcat dreptul la viaţa privată.
Ulterior, prin notele scrise recurentul - pârât a reiterat criticile menţionate prin cererea de recurs, arătând şi că declaraţiile din 10 aprilie 1978, 12 aprilie 1978, 18 septembrie 1978, 22 septembrie 1978, au fost date ca urmare a anchetării sale, situaţie ce rezultă şi din nota de discuţii semnată de lt. col. C.I., astfel că absenţa caracterului conştient, voit al declaraţiilor date şi al semnării angajamentului, exclud calitatea de colaborator.
Intimatul - reclamant C.N.S.A.S. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menţionând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
Se menţionează că recurentul nu s-a aflat în situaţia de excepţie prevăzută de teza a II-a a art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008. De asemenea, faptul că declaraţiile date poartă date diferite denotă o activitate sistematică de urmărire a persoanei denunţate şi a familiei acestuia, iar acestea s-au referit la atitudini potrivnice regimului comunist.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat, în raport de criticile formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Legiuitorul, în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările ulterioare, defineşte noţiunea de colaborator a Securităţii ca fiind: „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe."
În raport de aceste dispoziţii, rezultă că, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
- persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii;
- prin acele informaţii să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, recurentul - pârât, elev fiind la Liceul M. Eminescu din Constanţa, a fost recrutat de organele Securităţii în anul 1978 întrucât „în scopul realizării unei eficiente cunoaşteri şi stăpâniri în bune condiţii a situaţiei operative în rândul tineretului studios, se impune cu necesitate recrutarea de noi surse care prin calităţile şi posibilităţile informative de care dispun să poată semnala din timp ştiri şi fapte existente în cadrul unităţilor şcolare pentru prevenirea acestor acte sau fenomene antisociale".
Ulterior, acesta a semnat angajamentul de colaborare, luând numele conspirativ C.I.
Această situaţie de fapt cât şi declaraţiile date, menţionate în nota de constatare a C.N.S.A.S., nu a fost negate de recurentul - pârât.
Susţinerile recurentului - pârât referitoare la împrejurarea că declaraţiile au fost date cu ocazia audierii sale în cadrul unei anchete a organelor de securitate nu pot fi reţinute, întrucât acestea sunt lipsite de un minim de suport probator, astfel cum în mod corect a statuat şi prima instanţă.
Legiuitorul, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b), teza a II-a, menţionat, a prevăzut situaţia în care o persoană nu este considerată colaborator al Securităţii.
Or, recurentul - pârât nu a dovedit că se încadrează într-o astfel de situaţie, că a furnizat informaţii „în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată".
Nici înscrisurile depuse de recurentul - pârât la instanţa de recurs şi nici cele care provin de la intimatul - reclamant, menţionate de acesta în cererea de recursnu fac dovada faptului că s-a aflat în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b), teza a II-a din OUG nr. 24/2008.
De asemenea, nu pot fi reţinute ca fondate nici susţinerile recurentului - pârât referitoare la faptul că era minor la momentul furnizării informaţiilor pentru a ieşi de sub incidenţa definiţiei de colaborator al Securităţii pentru că declaraţiile datează din anul 1978, când acesta depăşise vârsta de 16 ani, iar legiuitorul a statuat că astfel de persoane sunt avute în vedere de această definiţie.
Nu prezintă relevanţă nici faptul că declaraţiile prin care s-au furnizat informaţii Securităţii au fost date anterior semnării angajamentului întrucât legiuitorul nu condiţionează îndeplinirea acestei condiţii de un astfel de înscris sau de un moment anterior sau ulterior semnării acestuia.
În consecinţă, în consens cu instanţa de fond, se reţine că este îndeplinită condiţia referitoare la furnizarea de informaţii Securităţii pentru ca recurentul-pârât să fie considerat colaborator al Securităţii.
De asemenea, sunt îndeplinite şi celelalte condiţii menţionate anterior pentru ca, în ceea ce-l priveşte pe recurentul - pârât să fie constatată calitatea de colaborator al Securităţii.
În mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cu modificările ulterioare, reţinând că prin informaţiile furnizate de pârât s-au denunţat activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Este evident că informaţiile furnizate, reţinute ca relevante, au fost în sensul îndeplinirii scopului pentru care a fost recrutat de organele Securităţii, semnând şi un angajament în acest sens.
Prin aceste informaţii au fost denunţate activităţi ale unor persoane, potrivnice regimului totalitar comunist, referitoare la relaţii cu cetăţenii străini, aspecte din viaţa privată şi manifestări necorespunzătoare constând în critici şi aprecieri la adresa acestui regim şi la conducătorii săi, mai ales într-o perioadă în care cultul personalităţii lui N.C. reprezenta o practică politică importantă a regimului din acea vreme.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că informaţiile din 10 aprilie 1978, 12 aprilie 1978, 18 septembrie 1978, au fost valorificate de organele Securităţii, fiind declanşată urmărirea operativă a persoanelor vizate în cuprinsul acestora. Această situaţie rezultă şi din declaraţia martorului V.G. dată în faţa instanţei de fond, care afirmă că a fost audiat de organele Securităţii ca urmare a discuţiilor purtate cu recurentul - pârât, arătându-i-se şi declaraţia acestuia.
Aceste informaţii au fost considerate relevante scopului recrutării, stabilindu-se chiar mai multe întâlniri cu recurentul - pârât pentru aflarea mai multor informaţii despre activităţile şi manifestările persoanelor vizate de Securitate, care în nici un caz nu au fost sub forma unei anchete, fiind cu acordul acestuia.
Prin urmare, prin activitatea informativă, s-au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist, aceasta vizând drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţa privată şi libertatea de exprimare, prevăzute de art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice precum şi art. 28 din Constituţia României de la 1965, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.
Astfel, susţinerile recurentului - pârât cu privire la aceste aspecte sunt nefondate, neputând fi reţinută nici legitimitatea acţiunilor sale.
În altă ordine, condiţia referitoare la faptul că „furnizarea informaţiilor trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului" este îndeplinită, întrucât legiuitorul nu a condiţionat îndeplinirea acestei condiţii de faptul sancţionării sau condamnării efective a persoanelor vizate de informaţiile furnizate.
Nu prezintă relevanţă faptul că ulterior semnării angajamentului recurentul - pârât nu a mai dat vreo declaraţie iar în anul 1980 a încetat colaborarea cu Securitatea întrucât calitatea de colaborator a fost constatată în raport de informaţiile furnizate în perioada anterioară.
De asemenea, calitatea de colaborator al Securităţii se stabileşte de la persoană la persoană, în funcţie de dovezile care conduc la stabilirea acestei calităţi, astfel că practica judiciară cât şi cea a C.N.S.A.S. privitoare la alte persoane nu este relevantă în speţa de faţă.
În concluzie, în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările ulterioare, pentru a fi admisă acţiunea reclamantului formulată în temeiul art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă.
Faţă de cele expuse, nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei nr. 2240 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3222/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
