ICCJ. Decizia nr. 3244/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3244/2010
Dosar nr. 1165/39/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. suspendarea Ordinului nr. 1990/2009 emis de pârât, precum, şi a concursului organizat de acesta până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii a arătat că, la data de 08 octombrie 2009, pârâtul a emis Ordinul nr. 1990/2009 prin care s-a dispus că începând cu data de 12 octombrie să i se acorde un preaviz de 15 zile lucrătoare, moment din care, contractul de management încheiat cu reclamantul încetează, fapt ce echivalează cu eliberarea sa din funcţia deţinută până la acea dată.
A arătat reclamantul că a formulat plângere împotriva acestui ordin, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, considerând că cererea sa de suspendare este întemeiata întrucât prin ordinul emis s-au încălcat dispoziţiile art. VIII din OUG nr. 105/2009, art. 9 din Contractul de management nr. 37 din 28 mai 2009, precum şi dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat, în principal, pentru primul capăt de cerere respingerea acestuia ca fiind fără obiect sau ca inadmisibil, iar pentru al doilea capăt de cerere a invocat de asemenea excepţia lipsei de obiect.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 234 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect şi a inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1990/2009 emis de către pârâtul M.A.P.D.R. precum şi efectele concursului organizat de pârât pentru ocuparea funcţiei de director coordonator al D.A.D.R. Botoşani, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ emis de pârât precum şi efectele concursului organizat de acesta.
La verificarea îndeplinirii condiţiilor „cazului bine justificat" au fost avute în vedere dispoziţiile art. VIII din OUG nr. 105/2009 şi pentru că, în speţă, contractul de management încheiat între părţi se afla în derulare şi nici nu a intervenit un motiv legal de încetare sau reziliere a acestuia s-a considerat că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Ordinului nr. 1990/2009.
Cât priveşte condiţia prevenirii unei „pagube iminente", instanţa de fond a apreciat că încetarea intempestivă a contractului de management, desfiinţarea postului şi demiterea reclamantului ar perturba activitatea acestei direcţii şi i s-ar crea reclamantului şi un prejudiciu material prin lipsirea sa de veniturile pe care le încasa în virtutea exercitării funcţiei din care a fost demis.
Excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a Ordinului nr. 1990/2009 a fost respinsă cu motivarea că, chiar dacă ordinul a fost pus în executare, nu se poate considera că a rămas fără obiect pentru că ar însemna că art. 14 din Legea nr. 554/2004 să nu mai poată fi niciodată pus în aplicare.
Nici excepţia lipsei de obiect a celui de-al doilea capăt de cerere nu a fost reţinută pentru că, deşi termenul pentru organizarea concursului a expirat, în situaţia admiterii primului capăt de cerere, acest lucru va produce consecinţe şi asupra concursului organizat al căror efecte nu se vor mai produce până la pronunţarea instanţei de fond.
Excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere a fost respinsă pentru că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei nr. 234 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.).
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluţia instanţei de fond este greşită în privinţa respingerii excepţiei lipsei de obiect pentru că actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii, iar concursul privind ocuparea funcţiei de director s-a epuizat, iar dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ar viza numai actele cu executare succesivă şi nu cele cu executare dintr-o dată.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere este critică soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. („în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii").
Însă, în cauză, deşi s-a solicitat suspendarea concursului organizat, instanţa de fond a dispus suspendarea efectelor concursului şi s-a pronunţat astfel asupra a ceea ce nu s-a cerut, adică extra petita.
Mai mult, s-a arătat că, în perioada 19 – 27 octombrie 2009, s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea postului de director coordonator al D.A.D.R. Botoşani.
Referitor la soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1990/2009 se apreciază că soluţia a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru că, cel puţin condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită deoarece reclamantul nu suferă un prejudiciu material ireparabil, în ipoteza anulării actului administrativ acesta urmând a fi repus pe postul ocupat anterior, cu plata drepturilor băneşti.
Nici condiţia „cazului bine justificat" nu se consideră îndeplinită pentru că OUG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională şi actele emise în baza ei sunt nule.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa respingerii cererii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare şi a solicitat plata unor despăgubiri de 15.000 RON reprezentând diferenţa de salariu între salarizarea ca director coordonator al D.A.D.R. Botoşani şi funcţia publică de consilier principal al D.S.V. SA Botoşani unde este încadrat, dar şi daune morale.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond s-a solicitat suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a Ordinului nr. 1990/2009 emis de M.A.P.D.R. şi a concursului organizat de acesta pentru ocuparea funcţiei de director coordonator al D.A.D.R. Botoşani, până la pronunţarea instanţei de fond.
Criticile din motivele de recurs ce vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei de obiect sunt nefondate deoarece suspendarea unui act administrativ, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate cere şi se poate dispune după sesizarea cu procedura prealabilă a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare.
Însă legea nu face nicio distincţie între actele cu executare imediată sau actele cu executare succesivă şi, de aceea, suspendarea se poate cere ori de câte ori este în discuţie un act administrativ cu caracter unilateral.
Cererea de suspendare ar fi rămas fără obiect numai dacă actul administrativ a cărui anulare se solicită ar fi fost revocat de către autoritatea publică emitentă sau ar fi fost anulat pe cale judecătorească, dar din probele aflate la dosar nu s-a produs niciuna dintre aceste situaţii.
Nici criticile referitoare la nerespectarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ., şi incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu sunt fondate pentru că sintagmele „suspendarea efectelor concursului" şi „suspendarea concursului", sub aspectul consecinţelor, au acelaşi conţinut.
Însă, motivele de recurs ce vizează fondul cererii de suspendare sunt fondate.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat", în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Referitor la această condiţie trebuie amintit că OUG nr. 105/2009, act normativ în baza căruia a fost emis actul a cărui suspendare se solicită, a fost declarată ca neconstituţională, dar şi OUG nr. 37/2009, act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcţia publică şi încheiat contractul de management, a fost declarat ca neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
În privinţa efectelor declarării ca neconstituţionale a acestor acte normative, trebuie amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale, decizie în care s-au declarat neconstituţionale şi unele modificări ale Legii nr. 188/1999 şi unde s-a precizat că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)".
În privinţa condiţiei „pagubei iminente", legea contenciosului administrativ o defineşte, în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Pentru a se considera îndeplinită această condiţie nu se poate aprecia că măsura eliberării din funcţia de conducere, prin ea însăşi, duce la producerea unei pagube iminente.
Reclamantul a făcut referire la drepturile salariale şi cele adiacente de care ar fi lipsit, dar, în cazul în care acţiunea în anulare a actului va fi admisă, această problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.
Mai mult, chiar intimatul - reclamant a arătat că, în prezent, îndeplineşte funcţia de consider în cadrul D.S.V. SA Botoşani.
Trebuie arătat şi faptul că deşi s-a cerut şi suspendarea concursului pentru ocuparea postului de director coordonator al D.A.D.R. Botoşani, procedura prealabilă adresată M.A.P.D.R. se referă numai la Ordinul nr. 1990/2009 emis de D.A.D.R. şi nu şi la concursul organizat de aceeaşi autoritate pentru acelaşi post, dar instanţa de fond nu a analizat acest aspect.
Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 234 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3222/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3261/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
