ICCJ. Decizia nr. 3172/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3172/2010
Dosar nr. 1639/1/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 24 februarie 2010, sub nr. de dosar 1639/1/2010, revizuienţii T.A. şi C.N.C., au solicitat în contradictoriu cu intimatul M.J. revizuirea deciziei nr. 189 din data de 20 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1499/33/2010.
În motivarea cererii de revizuire se susţine că prin Decizia nr. 189/2010, având ca obiect constatarea excepţiei de nelegalitate a O.M.J. nr. 554/2004 şi 1108/2006, instanţa a admis recursul Ministerului Justiţiei şi a modificat sentinţa recurată în sensul că a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Susţin revizuienţii că au invocat excepţia de nelegalitate a O.M.J. nr. 554/2004 şi nr. 1108/2006, motivate de faptul că prin aceste ordine li s-au stabilit indemnizaţiile prin aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzător judecătorilor de tribunal, cu toate că, ar fi trebuit să beneficieze, în calitate de foşti judecători financiari, de indemnizaţii prin aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzător judecătorilor de curte de apel.
În acest sens, susţin revizuienţii, că la dosarul cauzei există practică judiciară prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acordat indemnizaţia corespunzătoare gradului de judecător de curte de apel foştilor judecători financiari, împrejurare faţă de care solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei de recurs, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
2. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinarea formulată intimatul M.J. a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ, respectiv ca hotărârile la care a făcut referire revizuienţii să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, în condiţiile în care raţiunea reglementării revizuirii prin această normă, o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
3. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 189 din 20 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1499/33/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 453 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa civilă în sensul respingerii excepţiilor de nelegalitate a Ordinelor nr. 1.108/ C din 05 mai 2006 şi nr. 554/ C din 23 februarie 2010, emise de Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
4. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii
Analizând cauza prin prisma motivului de revizuire invocat de revizuient, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 322 pct. 7 C proc. civ., „revizuirea unei hotărâri ramase definitive in instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Aşadar condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite în lipsa unor hotărâri potrivnice date in aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, adică hotărârile potrivnice să conţină elementele caracteristice existenţei lucrului judecat în condiţiile in care raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri in mod diferit, prin nesocotirea lucrului judecat.
Înaltă Curte reaminteşte ca instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat.
Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea revizuirii, prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în situaţia în care revizuenţii invocă, în termini generali hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte cauze, reclamanţii fiind cu totul alte persoane decât cele care au avut această calitate în Decizia a cărei revizuire se solicită. Simplu fapt că hotărârile enunţate au fost pronunţare tot de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu este în măsură să atragă revizuirea nr. 189/2010, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, neîndeplinind condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de T.A. şi C.N.C. împotriva deciziei nr. 189 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3171/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
