ICCJ. Decizia nr. 3222/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3222/2010
Dosar nr. 402/43/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.A. SA a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, procesul verbal de constatare nr. 545306 din 21 iulie 2009 privind măsura I.S.P.A. 2001/RO/16/P/PE/015, Reabilitarea reţelei de alimentare cu apă potabilă, colectarea şi tratarea apei uzate în oraşul Târgu-Mureş, România, emis de M.F.P. – O.P.C.P., până la anularea totală a actului atacat.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin procesul verbal de constatare menţionat s-a stabilit în sarcina reclamantei debitul de 2.378.790,02 Euro, reprezintă 100 % finanţare I.S.P.A.
A mai arătat reclamanta că împotriva actului administrativ fiscal a formulat contestaţie la organele fiscale competente, însă până la data introducerii cererii contestaţia nu a fost soluţionată.
Prin sentinţa nr. 132 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis în parte cererea formulata de reclamanta SC C.A. SA şi a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 545306 din 21 iulie 2009, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a considerat că în cauză s-a făcut dovada existenţei celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte aparenţa de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, se invocă de reclamantă că aceasta are calitatea de beneficiar final şi nu de autoritate contractantă în cadrul contractului de implementare a măsurii de „reabilitare a reţelei de alimentare cu apa potabilă, colectarea şi tratarea apei uzate în oraşul Târgu-Mureş, România" şi că în această calitate nu putea să-i fie aplicată sancţiunea stabilită prin procesul-verbal de constatare.
Reţine instanţa că din cele prezentate reiese o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ atacat, întrucât SC C.A. SA are calitatea de beneficiar final.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, se reţine că începerea executării silite faţă de reclamantă ar duce la încetarea activităţii unei societăţi care, în prezent, are o poziţie stabilă pe piaţă, aceasta fiind astfel în imposibilitatea de a presta unul dintre cele mai importante servicii de utilitate publică şi anume, acela de alimentare cu apă potabilă şi canalizare în judeţul Mureş şi o parte din judeţul Harghita.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.F.P., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele critici:
- hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate în condiţiile art. 105 alin. (2), teza I C. proc. civ., din moment ce în conţinutul acesteia nu se regăsesc apărările formulate de autoritatea publică;
- instanţa de fond a reţinut în mod nelegal şi netemeinic îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi nu există un caz bine justificat şi nicio pagubă iminentă în sensul dispoziţiilor acestei legi.
Societatea comercială intimată a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile din recurs, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi a depus la dosar Decizia nr. 70 din 14 septembrie 2009 prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva actului administrativ fiscal, precum şi extras din Sentinţa nr. 81 din 5 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în cauza care a avut ca obiect acţiunea vizând anularea deciziei nr. 70 din 24 septembrie 2009.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, este adevărat că autoritatea publică a formulat întâmpinare în cadrul căreia a susţinut că cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplineşte condiţia cazului bine justificat şi nici condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 dar, în conţinutul considerentelor soluţiei adoptate, instanţa de fond, chiar dacă nu se referă în mod expres la întâmpinarea formulată, face o analiză completă şi argumentată a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente în soluţionarea cererii.
Astfel fiind, instanţa de recurs va înlătura criticile formulate în cadrul primului motiv de recurs, ca neîntemeiate.
În ceea ce priveşte motivele de recurs 2, 3 şi 4, care au fost susţinute şi motivate împreună de autoritatea publică recurentă, instanţa de recurs reţine că nici acestea nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte noţiunea de caz bine justificat, aceasta este definită de legiuitor, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Pentru considerentele arătate, instanţa de fond a ajuns la concluzia că se află în faţa unui caz bine justificat, concluzie care este confirmată şi de faptul că actul administrativ în litigiu a fost modificat prin Decizia nr. 70 din 24 septembrie 209 prin care organul competent a admis în parte contestaţia formulată de societatea comercială reclamantă.
Mai mult, din certificatul de grefă depus la dosar, rezultă că prin Sentinţa nr. 81 din 5 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. 513/43/2009 de Curtea de Apel Târgu Mureş, Decizia nr. 70 din 24 septembrie 2009 a fost anulată în parte, respectiv art. 3, privind stabilirea în sarcina societăţii comercială a debitului de 2.378.405,20 euro.
Toate acestea demonstrează că, în privinţa actului administrativ a cărui suspendare s-a dispus, există împrejurări care au creat o îndoială serioasă referitoare la legalitatea acestuia.
În ceea ce priveşte existenţa iminenţei unei pagube, rezultă că, într-adevăr, punerea în executare a unui act administrativ care nu se mai bucură de prezumţia de legalitate, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară de 2.378.405,20 euro, reprezintă un prejudiciu material care poate avea drept consecinţă şi o perturbare a activităţii societăţii comerciale prestatoare a unui serviciu public.
În concluzie, pentru considerentele prezentate, recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.F.P. împotriva sentinţei nr. 132 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3220/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3244/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
