ICCJ. Decizia nr. 3239/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3239/2010
Dosar nr. 6381/2/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta H.J. (fostă B.) a solicitat constatarea existenţei calităţii pârâtei de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta a deţinut funcţia de director executiv al Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă din cadrul Prefecturii Brăila, iar pentru funcţiile de natura celei deţinute de pârâtă, verificarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii se declanşează din oficiu, conform art. 3 lit. f) coroborat cu art. 5 alin. (1), teza a II-a din OUG nr. 24/2008.
A mai susţinut reclamantul că în urma verificărilor efectuate, Direcţia de Investigaţii din C.N.S.A.S. a reţinut în Nota de constatare nr. S/DI/I/ 3512 din 26 noiembrie 2008 că pârâta a fost recrutată în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 16 septembrie 1987 cu numele conspirativ „H." „pentru realizarea întâlnirilor în problema VĂMI".
Reclamantul a menţionat că recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofiţerii de securitate care atestă că pârâta a „acceptat angajându-se în scris că nu va divulga secretul sprijinului" pe care l-a acordat şi de existenţa angajamentului olograf.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 4150 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat existenţa calităţii de colaborator a pârâtei H.J.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin angajamentul scris şi semnat de pârâtă la data de 16 septembrie 1987 aceasta s-a angajat să sprijine organele de Securitate prin punerea la dispoziţia acestui organ, a unui birou al unităţii unde lucra, pentru rezolvarea unor sarcini de securitate.
Din actele dosarului a rezultat că pârâta a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu aparţinând ACR, dar cu privire Ia care avea o răspundere directă, posedând cheile de acces în imobil.
Nu a fost reţinută apărarea pârâtei în sensul că reclamantul trebuia să dovedească şi faptul că spaţiul pus la dispoziţia organelor de securitate a fost efectiv folosit, deoarece OUG nr. 24/2008 prevede doar ca persoana să fi înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sale sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, iar aceste condiţii sunt îndeplinite în speţă.
A fost înlăturată şi apărarea pârâtei în sensul că a fost ameninţată cu repercusiuni negative asupra familiei pentru că pârâta nu a dovedit în ce au constat ameninţările şi nu a făcut un început de dovadă pentru a se aprecia că angajamentul a fost dat sub ameninţare şi nu voluntar.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei nr. 4150 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta H.J. considerând hotărârea nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că:
- instanţa de fond a pronunţat sentinţa printr-o neînţelegere vădită a prevederilor Legii nr. 293/2008 şi datorită neaprofundării rolului avut de structurile fostei Securităţi.
Au fost invocate dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 293/2008 şi se apreciază că pentru a fi definit ca şi colaborator al Securităţii, în primul rând, trebuie ca acestea să fi înlesnit sau realizat denunţarea regimului totalitar comunist care să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Mai mult, se critică soluţia instanţei de fond pentru că a considerată că „problema Vămi" ar fi un nume conspirativ, dar aceasta era o linie de muncă şi nu un nume conspirativ.
- instanţa de fond nu a ţinut seama de probele aflate la dosar din care rezultă că acel spaţiu nu a fost folosit de Securitate în scopul culegerii de informaţii prin care s-ar fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- instanţa de fond a respins apărările pârâtei legate de modul în care a semnat angajamentul, deşi pârâta a fost o victimă a vechiului regim.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
S-a solicitat constatarea calităţii de colaborator al securităţii având în vedere că pârâta a fost recrutată în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 16 septembrie 1987 cu numele conspirativ „H.".
Potrivit art. 2 lit. b) teza ultimă din OUG nr. 24/2008, colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
Recurenta critică soluţia instanţei pentru că nu a ţinut seama de faptul că pentru a fi colaborator al Securităţii, trebuia ca prin această activitate să fi înlesnit şi realizat denunţarea regimului totalitar comunist şi care să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Însă, recurenta invocă prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 care defineşte colaboratorul Securităţii şi care viza denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului, dar nu face nicio referire la art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ care se referă la colaborator, dar la cei care au pus la dispoziţia Securităţii fie locuinţa, fie alt spaţiu pe care îl deţineau.
Deci, textul aplicabil în cazul de faţă este art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Nu prezintă relevanţă dacă „problema Vămi" era un nume conspirativ sau nu, ci important este faptul că recurenta a pus la dispoziţia Securităţii, în mod voluntar, un spaţiu pe care îl deţinea pentru că datorită atribuţiilor sale de serviciu răspundea direct de funcţionarea imobilului şi poseda singura cheie de acces în imobilul respectiv.
Pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii nu prezintă importanţă nici dacă spaţiul a fost folosit de Securitate pentru că legea cere ca persoana să fi înlesnit culegerea de informaţii prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a spaţiului pe care-l deţinea.
Deşi recurenta susţine că „a fost obligată" să semneze acel angajament, nu au fost prezentate probe din care să rezulte acest fapt, iar referirea la „metodele de convingere" ale Securităţii nu prezintă relevanţă pentru că nu toate persoanele care deţineau anumite funcţii în perioada regimului comunist au semnat angajamente cu organele Securităţii.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.J. împotriva sentinţei nr. 4150 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3235/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3240/2010. Contencios → |
|---|
