ICCJ. Decizia nr. 3245/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3245/2010
Dosar nr.1319/39/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit: suspendarea până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei a Deciziei nr. 18.295 din 20 august 2009 de soluţionare a Contestaţiei nr. 7.915 din 21 iulie 2009 formulată de Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava înregistrată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu nr. 16.111 din 22 iulie 2009, emisă de către pârâtă, a Adresei nr. 15.202 din 13 iulie 09 şi a Procesului verbal de constatare din 30 iunie 2009 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 15.005 din 09 iulie 2009 întocmit de către comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P. în baza Deciziei Directorului General nr. 13.246 din 22 iunie 2009; anularea Deciziei nr. 18.295 din 20 august 2009 de soluţionare a Contestaţiei nr. 7.915 din 21 iulie 2009 formulată de Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava înregistrată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu nr. 16.111 din 22 iulie 2009, emisă de către pârâtă, a Adresei nr. 15.202 din 13 iulie 09 şi a Procesului verbal de constatare din 30 iunie 2009 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 15.005 din 09 iulie 2009 întocmit de către comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P. în baza Deciziei Directorului General nr. 13.246 din 22 iunie 2009.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că la data de 29 septembrie 2006, între reclamanta D.S.V.S.A. Suceava şi pârâta A.P.D.R.P. s-a încheiat Contractul de finanţare nr. C 1.20101213500002 având ca obiect acordarea de fonduri nerambursabile pentru obiectivul de investiţie „Modernizare şi extindere Laborator Sanitar Veterinar şi pentru siguranţa alimentelor Suceava".
Contractul mai sus menţionat s-a derulat în bune condiţii, iar obiectivul de investiţii a fost realizat în mod corespunzător.
Mai arată reclamanta că în urma unui control efectuat de către reprezentanţi ai pârâtei i s-au comunicat Adresa nr. 7780 din 17 iulie 09 şi Procesul verbal de constatare din data 30 iunie 2009 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 15.005 din 09 iulie 2009, prin care i se aducea la cunoştinţă că au fost încălcate prevederile Manualului de instrucţiuni pentru contractele de achiziţii, servicii, bunuri si lucrări - Partea comuna cap. 7 - Reguli de ofertare, în sensul că nu s-a aplicat corect procedura de achiziţii pentru atribuirea contractelor de servicii de supraveghere a execuţiei prin inspectori de şantier, aferentă Proiectului: Modernizare şi extindere laborator sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, conform Contractului de Finanţare amintit.
Precizează reclamanta D.S.V.S.A. Suceava, că aceste acte sunt nelegale, motiv pentru care în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a formulat o cerere de revocare a acestora.
Prin sentinţa nr. 266 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis cererea formulată de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava şi a dispus suspendarea Deciziei nr. 18.295 din 20 august 2009 de soluţionare a Contestaţiei nr. 7.915 din 21 iulie 2009 emisă de către pârâtă, a Adresei nr. 15.202 din 13 iulie 2009 şi a Procesului verbal de constatare din 30 iunie 2009 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 15.005 din 09 iulie 2009 întocmit de către comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că în cauza de fată sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ, în considerarea următoarelor argumente.
Curtea a observat că este vorba de o sumă importantă raportat la disponibilităţile băneşti ale reclamantei şi la faptul că obligaţia de plată este scadentă în interiorul exerciţiului bugetar în curs, astfel că toate aceste aspecte ar putea crea un dezechilibru important în activitatea instituţiei D.S.V.S.A. Suceava.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
In cauza de faţă reclamanta a solicitat suspendarea până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei a Deciziei nr. 18.295 din 20 august 2009 de soluţionare a Contestaţiei nr. 7.915 din 21 iulie 2009 formulată de Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, înregistrată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu nr. 16.111 din 22 iulie 2009, emisă de către pârâtă, a Adresei nr. 15.202 din 13 iulie 09 şi a Procesului verbal de constatare din 30 iunie 2009, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 15.005 din 09 iulie 2009 întocmit de către comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P. în baza Deciziei Directorului General nr. 13.246 din 22 iunie 2009;
Decizia nr. 18295 din 20 august 2009 a fost emisă în temeiul dispoziţiilor următoarelor acte normative:
- OUG nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.D.R.P. prin reorganizarea SAPARD;
- OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător;
- Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanţare dintre Guvernului României şi Comisia Comunităţilor Europene;
- OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin procesul-verbal de constatare, s-a stabilit că debitoarea D.S.V.S.A. Suceava datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare A.P.D.R.P. Bucureşti suma de 45.000,00 RON, astfel bugetul UE reprezentând 33.750,00 RON; bugetul aferent cofinanţării reprezentând 11.250,00 RON.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale OG nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenta financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli.";
„Art. 2. - în sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri";
„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare";
Art. 3 alin. (4) - (6):
„(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare";
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că Procesului verbal de constatare din 30 iunie 2009 înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 15.005 din 09 iulie 2009, întocmit de către comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P. în baza Deciziei Directorului General nr. 13.246 din 22 iunie 2009 este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
În acest sens, Decizia A.P.D.R.P., ce formează obiectul acţiunii, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii."
In temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva unei asemenea decizii emise de APIA sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Un argument în plus, în sensul celor reţinute îl reprezintă şi faptul că la data de 15 februarie 2010, în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei contencios administrativ şi fiscal a fost adoptată următoarea soluţie de principiu pentru unificarea practicii.
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea având ca obiect anularea deciziilor emise de APIA în procedura reglementată de OG nr. 79/2003 este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia adoptată a fost luată în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ, de care instanţa este datoare să tină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr.1), § 39-40).
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei nr. 266 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3243/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3247/2010. Contencios → |
|---|
