ICCJ. Decizia nr. 3252/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3252/2010
Dosar nr. 164/1/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 25 din 21 ianuarie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură din data de 15 noiembrie 2009 şi aplicarea criteriului privind vechimea în specialitatea juridică şi pentru departajarea candidaţilor cu medii egale la efectuarea repartiţiei.
Prin Hotărârea nr. 34 din 21 ianuarie 2010 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege de către 54 de candidaţi, declaraţi admişi la concursul de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, pentru ocuparea a 70 de posturi de judecător la judecătorii, precum şi neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 226 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 01 martie 2006, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 123 din 07 februarie 2008, de către J.E.
Prin Hotărârea nr. 72 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus înaintarea către Preşedintele României a propunerilor de numire în funcţia de judecător şi procuror a candidaţilor admişi, care îndeplinesc condiţiile legale la concursul de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009.
Împotriva Hotărârii nr. 34 din 21 ianuarie 2010 a Secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 72 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, J.E. a formulat plângere prealabilă, înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 9 februarie 2010, sub nr. 1/3365/1154/2010, ulterior precizată prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2010, sub nr. 1/7359/1154/2010.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat plângerea ca nefondată, reţinând următoarele:
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte în art. 12 că „admiterea în magistratură a judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţi„.
Reţine Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că în privinţa domnului J.E., în urma verificărilor efectuate potrivit dispoziţiilor legale şi regulamentare, s-a reţinut că în perioada 15 aprilie 1989-10 decembrie 1990, a exercitat funcţia de procuror în cadrul Procuraturii Locale Sighetu Marmaţiei.
S-a mai reţinut că în calitate de procuror acesta a comis în mod repetat abateri de la disciplina muncii, prin întârzieri la program, părăsirea unităţii de parchet fără învoirea conducerii, având totodată o atitudine nepotrivită faţă de conducerea procuraturii locale şi a celei judeţene.
Astfel s-a apreciat de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere natura faptelor reţinute în sarcina acestuia, că Secţia pentru Judecători a constatat în mod corect că J.E. nu îndeplineşte condiţia bunei reputaţii, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva Hotărârii nr. 25 din 21 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 34 din 21 ianuarie 2010 a Secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 72 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs J.E.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârilor atacate, cu consecinţa constatării îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii.
In motivarea căii de atac, recurentul susţine, în esenţă, faptul că faptele reţinute de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu prezintă o gravitate de natură ca, în prezent, să lezeze demnitate şi prestigiul funcţiei de magistrat.
Consideră recurentul că faptele s-au petrecut cu mult timp în urmă, în anumite circumstanţe, nefiind sancţionat disciplinar pentru acestea.
La termenul de judecată din 18 iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, iar reprezentanta intimatului a solicitat admiterea acesteia şi stabilirea competenţei de soluţionare a, cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepţiei invocate de Înalta Curte din oficiu şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:
In cauza dedusă judecăţii au fost contestate Hotărârea nr. 25 din 21 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 34 din 21 ianuarie 2010 a Secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi Hotărârea nr. 72 din 28 ianuarie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 34 din 21 ianuarie 2010 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 226 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 01 martie 2006, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 123 din 07 februarie 2008, de către J.E.
Trebuie precizat faptul că solicitantul a promovat recurs împotriva acestor acte administrative, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit acestui text normativ, hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
In baza art. 84 C. proc. civ., instanţa poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greşită.
In speţă, rezultă cu evidenţă că hotărârile atacate nu privesc drepturile şi cariera magistraţilor.
In raport de această situaţie de fapt, recurentul nu se poate prevala de dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât nu este vorba despre o hotărâre care priveşte drepturile şi cariera magistraţilor.
Cu alte cuvinte, pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ prezintă relevanţă situaţia profesională a petentului la momentul investirii autorităţii publice.
Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În raport de prevederile art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3251/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3254/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
