ICCJ. Decizia nr. 3247/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3247/2010
Dosar nr. 932/42/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 23 octombrie 2009 la nr. 932/42/2009, reclamantele E.M. şi H.A.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti obligarea acestora la plata despăgubirilor ce le-au fost stabilite prin Hotărârea nr. 191 din 05 aprilie 2007 a Comisiei Judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţului Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în fapt, au fost beneficiare ale Legii nr. 290/2003 conform Hotărârii nr. 191 din 05 aprilie 2007 a Comisiei Judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţului Prahova.
Conform HG nr. 1120 din 30 august 2006 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, art. 18 alin. (1) prevede că plata despăgubirilor se face la cerere scrisă, această cerere fiind depusă la A.N.R.P. Bucureşti la data de 24 aprilie 2007 şi înregistrată sub nr. 001742 din 24 aprilie 2007, fiind însoţită de Hotărârea Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003 şi cu dovada deschiderii unui cont.
Au mai precizat reclamantele că deşi au îndeplinit aceste condiţii, nu au primit nici până la această dată nicio sumă din despăgubirea cuvenită.
Mai mult, susţin reclamantele, că aşa cum reiese şi din înscrisurile depuse la prezenta cerere, au solicitat atât în scris cât şi personal, de nenumărate ori, efectuarea plăţii la A.N.R.P. Bucureşti dar de fiecare dată li se comunica faptul că din lipsa de fonduri se întârzie cu plata despăgubirilor.
Au menţionat reclamantele că prin neplata drepturilor cuvenite li s-au adus importante prejudicii, în special lipsa de folosinţă a sumei cuvenite, dar şi ca urmare a devalorizării monedei naţionale pe parcursul ultimilor 2 ani.
În şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin sentinţa nr. 229 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice; a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a admis în parte acţiunea formulată de reclamante, a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P. să achite reclamantelor suma de 233.143 lei acordată prin Hotărârea nr. 191 din 5 aprilie 2007 a Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată conform art. 18 alin. (6) din HG nr. 1120/2006 şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P., Curtea a constatat că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, obligaţia de plată a despăgubirilor solicitate de reclamante revine A.N.R.P.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele.
Răspunsul primit de reclamante ca urmare a cererii de plata ai despăgubirilor constituie un refuz nejustificat, întrucât pârâta A.N.R.P., are obligaţia prevăzută în mod imperativ de dispoziţiile legale, de achitare a despăgubirilor în termenele prevăzute de lege, în acest sens având obligaţia de a efectua toate demersurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor.
În ceea ce priveşte cererea reclamantelor de aplicare a penalităţilor de 100 lei/zi de întârziere Directorului A.N.R.P., Curtea a apreciat că faţă de împrejurările cauzei, nu se impune aplicarea de penalităţi, în caz de neexecutare a hotărârii judecătoreşti în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantele având la dispoziţie posibilitatea de a solicita instanţei de executare aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând admiterea recursului şi rejudecând cauza în fond, respingerea acţiunii reclamantelor.
Sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se, în esenţă, neplata, până în prezent, a tranşei a I-a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 191/2007 nu dovedeşte refuzul nejustificat din partea A.N.R.P., ci acest fapt este consecinţa inexistenţei în bugetul de stat a unor sume cu astfel de destinaţie.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu şi pus în dezbaterea părţilor, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se pronunţă casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Reclamantele şi-au întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006 şi Legii nr. 554/2004.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuţie precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau asimilate emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă specială a tribunalului, atât în etapa stabilirii dreptului cât şi în etapa efectuării plăţilor.
Competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
In litigiul de faţă, suntem în prezenţa unei acţiuni generată de neplata unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, motiv pentru care în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 229 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3251/2010. Contencios → |
|---|
