ICCJ. Decizia nr. 325/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 325/2010
Dosar nr. 7/33/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Cluj – Napoca în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, a solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei de 6.594.431 RON, reprezentând compensarea costurilor legale cu servicii de producţie, transport, distribuţie şi furnizarea energiei termice destinate populaţiei, aferente anului 2007 şi la plata dobânzilor şi penalităţilor legale, până la plata integrală a întregii sume.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că suma solicitată este o diferenţă nealocată la bugetul de stat, în temeiul OG nr. 36/2006 în vederea compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii. Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 248/2009, a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale a pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României.
Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâţii la plata sumei de 6.594.431 lei, reprezentând compensarea costurilor legale de serviciile de producţie, transport, distribuţie şi furnizarea energiei termice populaţiei, aferentă anului 2007, cu dobânzi şi penalităţi legale începând cu data promovării acţiunii – 6 ianuarie 2009 până la plata integrală precum şi la 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei atacate, următoarele:
În ceea ce priveşte calificarea litigiului pentru stabilirea competenţei materiale, instanţa a reţinut caracterul de contencios administrativ, având în vedere că pârâţii au calitatea de organe administrative, care acţionează în regim de putere publică, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, instanţa a constatat că aceasta se regăseşte în cauză în calitate de gestionar al bugetului de stat .
În aceeaşi măsură şi Guvernul României are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a arătat că, din necesarul pentru anul 2007 a fost calculat la suma de 24.106.431 lei, guvernul transferând bugetului local doar suma de 17.512.000 lei, rămânând nealocată suma de 6.594.431 lei, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligaţia pârâtelor derivă din lege şi le incumbă.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Ministerul Finanţelor Publice a criticat sentinţa instanţei de fond în temeiul art. 304 pct. 7, 9, art. 3041 C. proc. civ. , deoarece s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice – acesta fiind obligat în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 6.594.431 lei – în calitate de gestionar al statului.
Se arată că legea bugetului de stat nu conferă astfel de atribuţii Ministerului Finanţelor Publice iar în procesul de elaborare a bugetului de stat, acesta doar întocmeşte pe baza datelor pe care le deţine şi a schiţei programului de guvernare, prima schiţă a proiectului de buget pentru a fi adusă la cunoştinţa celorlalte ministere pentru fundamentarea propriilor proiecte de bugete.
În consecinţă, în procesul elaborării proiectului bugetului nu Ministerul Finanţelor Publice are ultimul cuvânt.
Guvernul României a criticat sentinţa civilă recurată, apreciind că este dată cu încălcarea/aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În mod nelegal se arată de Guvern, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, considerându-se că în speţă suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în mod nelegal, fără o motivare corespunzătoare, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului, acesta din urmă nu este titularul obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii.
Se arată în acest sens că răspunderea Guvernului nu poate fi angajată, pe calea contenciosului administrativ decât cu privire la actele sale. Din dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (4) din OG nr. 36/2006 nu reiese o obligaţie expresă în sarcina Guvernului. Potrivit acestor dispoziţii, sumele necesare compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Pe fondul cauzei se consideră că sentinţa este nelegală deoarece sumele aferente anului 2007 şi bugetul pe 2007 au fost aprobate prin Legea nr. 486/2006, legea bugetară având caracter temporar. Potrivit legii, sumele se acordă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar instanţa judecătorească nu are competenţa de a crea, de a abroga sau modifica dispoziţiile unei legi.
Ministerul Administraţiei şi Internelor în recursul formulat a criticat sentinţa recurată pentru netemeinicie şi nelegalitate, întrucât pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin în conformitate cu art. 4 alin. (1) din OUG nr. 30/2007 – aceasta colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, sumele se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor .
Sumele la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată reprezintă sumele maxime ce pot fi primite de la bugetul de stat dacă ar exista surse alocate, în acest sens, recurentul arătând că în mod repetat a făcut demersuri la Ministerul Finanţelor Publice pentru creşterea alocărilor din bugetul de stat pentru acest capitol.
Analizând cererile de recurs formulate prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din OG nr. 36/2006 „în vederea compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate pe perioada derulării programului „termoficare 2006-2009 calitate şi eficienţă" aprobat prin HG nr. 462/2006, se acordă furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale.Aceste sume se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin Ministerul Administraţiei şi Internelor".
Schema de ajutor de stat prevăzută de OG nr. 36/2006 - a fost stabilită pe durata de aplicare 2007-2009, valoarea totală a ajutorului de stat pentru durata de aplicare este de 4.272.352.358 lei din care pentru anul 2007 - s-a prevăzut suma de 1.193.394.514 lei (877.475.479 lei – compensarea combustibilului de la bugetul de stat şi 315.919.017 lei – subvenţie de la autorităţile locale).
Deşi necesarul pentru anul 2007 a fost calculat la suma de 24.106.431 lei, reclamanta a precizat că Guvernul a transferat bugetului local doar suma de 17.512.000 lei rămânând nealocată diferenţa de 6.594.431 lei depunându-se în acest sens, adresele emise de Guvernul României – Ministerul Administraţiei şi Internelor - nr. 798.058 din 26 ianuarie 2007, 798.461 din 27 iulie 2007, 798.640 din 12 octombrie 2007 (filele 17,18 şi 20 dosar fond).
Totodată, prin adresa nr. 1315/15 din 18 decembrie 2008 – Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - a comunicat reclamantei că în anii 2007 şi 2008 s-au alocat de la bugetul de stat doar 70% şi respectiv 75% din necesarul calculat de A.N.R.S.C. şi A.M.R.E., aşa încât Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu a putut repartiza sumele în discuţie decât în această proporţie (fila 19 dosar fond) Ministerul Economiei şi Finanţelor care gestionează bugetul de stat fiind cel care apreciază dacă mai completează diferenţele necesare.
Înalta Curte constată că în speţă sumele solicitate pentru anul 2007 ar fi trebuit să fie cuprinse în bugetul de stat pentru anul 2007, însă Ministerul Finanţelor Publice le-a acordat în proporţia arătată mai sus, fiind cuprinse în legea bugetului pe anul 2007 Legea nr. 486/2006.
Instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei solicitată de reclamantă fără să se raporteze la posibilităţile bugetare limitate, astfel spus, dincolo de faptul că aceste sume se alocă bugetelor locale trimestrial aşa cum rezultă din adresele prezentate mai sus, aceste sume se alocă în limita sumelor aprobate în bugetul de stat dacă aceste sume nu au fost alocate în întregime la bugetul de stat nu pot fi transmise în totalitate către bugetele locale.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României, lipsa plângerii prealabile – acestea au fost unite cu fondul de către instanţa de fond.
Din corespondenţa purtată cu pârâtele, rezultă calitatea acestora în raport cu obiectul cererii privind nealocarea către bugetul local al reclamantei a sumei reprezentând compensarea costurilor legate de serviciile de producţie, transport , distribuţie şi furnizare a energiei termice către populaţie, fiind îndeplinită şi procedura prealabilă prin adresele nr. 5782 din 22 august 2008 şi 197018 din 5 noiembrie 2008 prin care s-a solicitat achitarea acestor sume (filele 13,14,16 dosar fond).
Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se vor admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice – prin D.G.F.P. Cluj, Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor – se va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că se va respinge acţiunea reclamantului, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Cluj, Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 248/2009 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului Municipiul Cluj Napoca.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 33/2010. Contencios → |
|---|
