ICCJ. Decizia nr. 305/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 305/2010
Dosar nr. 326/42/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând anularea hotărârii nr. 777 din 17 martie 2009 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
A mai arătat că numitului B.C. i s-a dat câştig de cauză, fiind la rându-i strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin întâmpinare, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Buzău a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 777 din 17 martie 2009 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar ale drepturilor prevăzute de dispoziţiilor OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că refugierea reclamantului împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu Paşcani, judeţul Iaşi în altă localitate, comuna Degeraţi, judeţul Mehedinţi a avut loc în cursul anului 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a fost o persoană strămutată şi că a suferit persecuţii din motive etnice, probele administrate, nefiind concludente în cauză.
A mai arătat că reclamantul nu a fost refugiat ci strămutat împreună cu persoana juridică unde era angajat, respectiv Depoul CFR Paşcani.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite recursul pârâtei şi va modifica sentinţa civilă atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca nefondată, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că în mod greşit prima instanţă a stabilit că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa din localitatea Paşcani, judeţul Iaşi, în localitatea Degeraţi, judeţul Mehedinţi, în cursul anului 1944.
Înalta Curte observă că probele pe care şi-a întemeiat soluţia instanţa de fond, respectiv Copia extras nr. 1106 din 4 noiembrie 2008 eliberată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale cât şi declaraţiile martorilor, nu sunt concludente.
Astfel, din conţinutul Copiei extras de pe tabloul refugiaţilor nr. 1106/2008 nu rezultă numele şi calitatea celorlalţi membri ai familiei care l-au însoţit pe tatăl reclamantului în acţiunea de refugiere în comuna Degeraţi, judeţul Mehedinţi.
Totodată, prenumele tatălui reclamantului consemnat în Copia-extras nr. 1106/2008 şi anume „N." nu corespunde cu prenumele tatălui înscris în Certificatul de naştere al reclamantului Seria Ng. 217391, unde figurează ca fiind „N.E.", neconcordanţă care nu evidenţiază calitatea de refugiat al reclamantului.
Pe de altă parte, nici declaraţiile martorilor depuse la dosar nu relevă calitatea reclamantului de persoană refugiată din motive etnice întrucât, fie că nu se referă la situaţia de fapt, fie că nu relatează motivele refugierii familiei reclamantului.
Înalta Curte reţine că schimbarea domiciliului familiei reclamantului a avut loc ca urmare a mutării Depoului CFR Paşcani, în calitate de persoană juridică, astfel cum rezultă şi din Declaraţia autentificată a numitei H.M., care afirmă că mama reclamantului, O.C., „a fost strămutată împreună cu Depoul CFR Paşcani şi cu cei doi copii".
Prin urmare, având în vedere că intimatul reclamant nu a dovedit calitatea sa de persoană beneficiară a drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis ca atare, cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău împotriva sentinţei civile nr. 101 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.N., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 325/2010. Contencios → |
|---|
