ICCJ. Decizia nr. 3281/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3281/2010
Dosar nr. 16222/3/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de la data de 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, instanţa dispunând suspendarea judecării cauzei privind pe B.F.N. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că potrivit adresei nr. 4349 din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Rezoluţia nr. 5506/P/2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva reclamantului pentru infracţiunea de înşelăciune, uz de fals şi fals în declaraţii.
Prima instanţă a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că actul administrativ ce face obiectul contestaţiei judiciare, în speţă ordinul de încetare a raporturilor de serviciu, are la bază constatări de fapt supuse analizei în cadrul urmăririi penale în vederea stabilirii elementelor constitutive ale infracţiunilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs B.F.N. solicitând casarea şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
A susţinut recurentul că adresa la care se face referire nu este susţinută şi de alte documente din care să rezulte temeinicia măsurii respectiv începerea urmăririi penale, împotriva acestei rezoluţii făcând plângere conform art. 278 C. proc. pen. neprimind însă răspuns.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederii art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata în cazul în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul de lege evocă ipoteza când acţiunea civilă este sau devine dependentă de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală, asupra oportunităţii suspendării, în această ipoteză, apreciind instanţa, norma în discuţie având un caracter permisiv.
Aşadar, judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, evitând prelungirea artificială şi nejustificată a procesului şi asigurând astfel părţilor exercitarea drepturilor procesuale cu bună credinţă, fără a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.
In cauza de faţă, prima instanţă a reţinut că potrivit adresei nr. 4349 din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Rezoluţia nr. 5506/P/2009 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva reclamantului pentru infracţiunea de înşelăciune, uz de fals şi fals în declaraţii şi a apreciat întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că actul administrativ ce face obiectul contestaţiei judiciare, în speţă ordinul de încetare a raporturilor de serviciu, are la bază constatări de fapt supuse analizei în cadrul urmăririi penale în vederea stabilirii elementelor constitutive ale infracţiunilor.
La termenul de judecată din data de 22 iunie 2010 a fost depusă la dosarul cauzei Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20 mai 2010, prin care, în Dosarul nr. 5506/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.F.N., cercetat în stare de liberate pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, uz de fals şi fals în declaraţii, reţinându-se că din probele administrate în cauză nu a rezultat intenţia învinuitului privind săvârşirea infracţiunilor.
În raport cu soluţia dată, întrucât în speţa dedusă judecăţii nu se mai reţine incidenţa prevederii art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existenţa unui temei al suspendării în condiţiile textului de lege, potrivit art. 312 alin. (1) - (3) şi (5) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa încheierea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.F.N. împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3077/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3287/2010. Contencios → |
|---|
