ICCJ. Decizia nr. 3287/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3287/2010
Dosar nr. 1322/46/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 208/F-CONT din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, instanţa dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 241.985 lei, actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii, reprezentând contravaloarea celei de-a doua tranşe a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 141/2006 a Comisiei Judeţene Argeş de Aplicare a Legii nr. 290/2003, precum şi obligarea la plata sumei de 1.369.123 lei, actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii, reprezentând contravaloarea celei de-a doua tranşe a despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 236,237,238 şi 239 din 23.04.2007 ale Comisie Judeţene Argeş de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 18 alin. (5) lit. c) din HG nr. 1120/2006 compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene se achită, atunci când ele depăşesc suma de 100.001 lei eşalonat în două tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi, 40% în primul an şi 60% în anul următor, iar conform alin. 6, suma ce se plăteşte beneficiarilor în cea de-a doua tranşă, se actualizează în raport cu indicele de inflaţie din ultima lună.
Faţă de aceste dispoziţii, prima instanţă a constatat că pârâta nu a achitat sumele reprezentând a doua tranşă din hotărâri, deşi au trecut mai mult de doi ani de la acestea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.P.R. a constatat că hotărârile au fost emise fără a fi respectate prevederile legii, întrucât intimatul nu a făcut dovada refugiului autorilor pentru averea cărora solicită despăgubiri şi nici a dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor pentru care i-au fost acordate despăgubiri.
A susţinut recurenta că declaraţiile martorilor depuse de intimatul - reclamant la dosar conţin elemente echivoce, aceste declaraţii aparţinând unor persoane care la momentul refugiului autorilor nu au cunoscut prin propriile simţuri faptele pe care le-au declarat.
Totodată, la dosar există o serie de acte doveditoare în ce priveşte dreptului de proprietate a cărui titulari sunt I. şi E.M., persoane care sunt terţi faţă de părţile şi pretenţiile analizate în acest dosar.
S-a mai precizat că în raport cu data achitării primei tranşe, în speţă 01 octombrie 2009, data limită până la care autoritatea poate dispune plata celei de-a doua tranşe de despăgubiri, fără a fi pusă în întârziere, este 01 octombrie 2010.
Examinând actele dosarului, înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ. , se pronunţă casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006 şi HG nr. 57/2008.
Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Acelaşi text de lege prevede, la alin. (6), că „hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege". Prevederi similare conţin şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin HG nr. 1120/2006, aşa cum au fost modificate prin HG nr. 57/2008.
Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) şi alin. (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003, care funcţionează în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor şi propune vicepreşedintelui efectuarea plăţii pe baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (6) ale aceluiaşi text, deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în primă instanţă, în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi în privinţa oricăror acţiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.
In consecinţă, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 208/F-CONT din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3289/2010. Contencios → |
|---|
