ICCJ. Decizia nr. 3398/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3398/2010
Dosar nr. 260/54/2010
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 202 din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006. excepţie invocată de reclamanta G.L.L., în dosarul nr. 9970/63/2009 al Tribunalului Dolj - având ca obiect cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Dolj privind constatarea nelegalităţii deciziei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, şi obligarea pârâtei să-i plătească o indemnizaţie pentru creşterea copilului în sumă de 600 de lei /lună şi pentru cel de al doilea copil de la data de 13 septembrie 2007 şi până la data de 12 septembrie 2009.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova a constatat nelegalitatea dispoziţiilor referitoare la definiţia naşterii din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că definiţia pe care actul administrativ normativ atacat o dă noţiunii de „naştere este în contradicţie cu dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în aplicarea căreia a fost emis şi creează o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv în acest sens.
De asemenea, instanţa de judecată a apreciat că excepţia inadmisibilităţii. invocată de Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Dolj, nu este întemeiată, reţinând că excepţia de nelegalitate poate fi ridicată, potrivit Legii nr. 554/2004, cu privire la actele administrative, atât cele individuale cât şi cele normative.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs Guvernul României şi Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Dolj.
În motivarea recursurilor, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere", întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.
Recurenţii au învederat, de asemenea, că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 şi reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului aşa cum eronat a reţinut prima instanţă.
De asemenea, recurenţii au invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar nu normativ.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reţine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenţionată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în care legiuitorul nu diferenţiază între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „în cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Rezultă, aşadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariţiei Legii nr. 554/2004, este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se va reţine, de asemenea, că argumentele recurenţilor nu sunt întemeiate.
Astfel, art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz. pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul. cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Or, definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUGnr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr. OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ iar prin modul în care a fost definită naşterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil. în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursurile declarate împotriva acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale Dolj împotriva sentinţei nr. 202 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3302/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3404/2010. Contencios → |
|---|
