ICCJ. Decizia nr. 3308/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3308/2010
Dosar nr. 379/59/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 martie 2010, Tribunalul Timiş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, având de soluţionat recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 12654 din 7 octombrie 2009 a Judecătoriei Timişoara a dispus suspendarea judecăţii şi sesizarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 147/1992 invocate de B.V.
Această din urmă instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 214 din 21 aprilie 2010, completată prin încheierea din 5 mai 2010, prin care a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 1 şi art. 5 din HG nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea şi eliberarea autovehiculelor staţionate neregulamentar pe drumurile publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă, că HG nr. 147/1992 nu face altceva decât să stabilească sancţiunea legală pentru staţionarea neregulamentară a autovehiculelor, constatarea contravenţiei fiind atributul organelor abilitate ai cărei agenţi şi dispun măsurile de blocare şi ridicare a maşinilor, iar persoana sancţionată având dreptul de formula contestaţie în condiţiile OG nr. 2/2001.
Instanţa a mai constatat că dispoziţiile a căror nelegalitate s-a invocat sunt în acord cu prevederile legale în materia circulaţiei pe drumurile publice şi nu constituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a invocat încălcarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie prin obligarea la plata amenzii şi respectiv, al libertăţii de a dispune de bunurile proprii. De asemenea, s-a cerut în subsidiar, a se constata că dispoziţiile art. 5 din HG nr. 147/1992 au fost abrogate prin intrarea în vigoare a OG nr. 2/2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin intrarea în vigoare a OG nr. 2/2001 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, nu s-a dispus abrogarea HG nr. 147/1992, în art. 50 din ordonanţă menţionându-se că actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni.
Or, o asemenea modificare sau completare a hotărârii de guvern în litigiu nu a avut loc, actul fiind în vigoare, iar persoana sancţionată în baza lui având posibilitatea de a ataca procesul-verbal de contravenţie, ceea ce reclamantul a şi făcut.
Referitor la susţinerea privind încălcarea unor principii, aceasta nu are suport legal, HG nr. 147/1992 reglementând modul de folosire a domeniului public ca urmare a staţionării neregulamentare a autovehiculelor tocmai pentru a asigura respectarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice.
Nu se poate susţine că prin stabilirea sancţiunii aplicabile în cazul staţionării neregulamentare a autovehiculelor – contravenţie ce poate fi contestată în condiţiile legii – s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, folosinţa bunurilor fiind reglementată conform interesului general al societăţii.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 214 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3310/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
