ICCJ. Decizia nr. 3323/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3323/2010
Dosar nr. 1386/44/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - A.N.A.F., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie anulată măsura dispusă prin Ordinul nr. 1061 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă, reintegrarea sa în funcţia de comisar şef secţie, avută anterior precum şi obligarea autorităţii pârâte la plata drepturilor salariale începând cu data de 22 mai 2009 şi până la reintegrarea efectivă; totodată reclamantul a mai solicitat şi anularea Ordinului 1332 din 25 mai 2009 prin care s-a dispus numirea în funcţia de director coordonator al Gărzii Financiare Brăila, în baza OUG nr. 37/2009, a domnului S.S.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat, s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcţia publică de conducere de comisar-sef secţie, în baza art. 99 din Legea nr. 188/1999, ca efect al desfiinţării respectivei funcţii publice în baza OUG nr. 37/2009, în condiţiile în care în realitate nu a fost vorba de o desfiinţare a postului de comisar şef secţie, ci doar de o redenumire a lui, iar în plus a fost înfiinţat postul de director coordonator adjunct ceea ce duce la un excedent de cheltuieli, nu la o reducere a lor, nefiind atins scopul declarat al OUG nr. 37/2009.
Mai susţine reclamantul, în esenţă, că ordinul contestat încalcă, pe de o parte, dispoziţiile art. 3 alin. (4) din HG nr. 533/2007, în condiţiile în care este dat fără avizul conform al Preşedintelui A.N.A.F., iar pe de altă parte nesocoteşte mai multe texte din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici precum şi din Codul Muncii.
2. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 255 din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, în sensul că a dispus anularea ordinului nr.1061 din 22 mai 2009, emis de autoritatea pârâtă pe care a obligat-o să-l reintegreze pe reclamant în funcţia de conducere corespunzătoare postului pe care l-a deţinut şi să-i plătească drepturile băneşti de care a fost lipsit, cu începere de la data de 22 mai 2009 şi până la reintegrarea efectivă; totodată instanţa de fond a respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1332 din 25 mai 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de apel a reţinut următoarele:
Măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale a României.
Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că OG nr. 137/2009 afectează grav activitatea tuturor instituţiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie potrivit cărora „ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului".
Printre instituţiile fundamentale ale statului şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate a Legii de aprobare a OG nr. 37/2009 se identifică şi serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constituţie.
A conchis Curtea Constituţională că prin OG nr. 37/2009 aşa cum a fost aprobată prin Lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce-i atrage neconstituţionalitate.
Astfel prin modificările aduse de OG nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcţiilor publice de conducere funcţiile de „ director executiv" şi „director executiv adjunct" ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale..
Potrivit art. III din această ordonanţă de urgenţă, funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale , precum şi adjuncţii acestuia se desfiinţează. În locul acestor funcţii este instituită funcţia de „director coordonator" al serviciului public deconcentrat, care va fi ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează.
Această construcţie juridică deficitară şi confuză ridică problema statutului juridic al „directorului coordonator"şi a naturii juridice a contractului de management încheiat de acesta în urma numirii în funcţia publică prin act administrativ al ordonatorului principal de credite.
Pentru aceste considerente instanţa de fond a apreciat că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, fapt ce a atras anularea lui, ca fiind lipsit de temei juridic.
Întrucât ineficacitatea actului anulat este legată de încălcarea legii fundamentale instanţa de fond a apreciat că nu mai este necesar a analiza şi celelalte motive invocate în cererea de chemare în judecată, în raport şi de încălcarea altor dispoziţii legale .
De asemenea a fost respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1332 din 25 mai 2009, ca nesusţinut şi nedovedit de către reclamant.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 255 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - A.N.A.F., invocând dispoziţiile art. 3041 coroborat cu art. 312 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a formulat critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care pot fi sistematizate după cum urmează:
Astfel, s-a solicitat casarea pentru nelegalitate a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât la pronunţarea sentinţei nu s-a ţinut seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, în temeiul cărora, de la data publicării deciziile Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, acestea sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
În acest sens susţine recurenta că la data când s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, prevederile OUG nr. 37/2009 erau în vigoare şi constituţionale aşa încât toate actele administrative încheiate sub imperiu acestei ordonanţe de urgenţă sunt legale şi îşi produc efecte, fapt ce a fost, însă, ignorat de instanţa de fond.
Mai arată recurenta-pârâtă că nu pot fi reţinute aprecierile instanţei de fond referitoare la lipsa totală de justificare legală a actului administrativ contestat, în condiţiile în care acesta a fost emis cu respectarea OUG nr. 37/2009, care producea efecte juridice la acel moment, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
În acest sens, mai arată recurenta-pârâtă, că reducerea funcţiilor publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate, în categoria cărora intră şi funcţia deţinută de intimatul-reclamant, prin OUG nr. 37/2009 s-a făcut ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene şi ale organismelor financiare internaţionale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, ca urmare a necesităţii adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanţă în organizarea şi coordonarea unor autorităţi şi instituţii publice.
4.Hotărârea instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-pârâtă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 indice 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1061 din 22 mai 2009, intimatul-reclamant, după un preaviz de 30 de zile, a fost eliberat din funcţia publică de conducere-comisar sef secţie la Garda Financiară - secţia judeţeană Brăila.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice locale, art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituţionalităţii afectează însuşi actul normativ aprobat prin această lege.
Conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României; de la data publicării deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Ca atare, Deciziile Curţii Constituţionale privind admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate sunt de imediată aplicare, cu consecinţa înlăturării normei declarate neconstituţionale din sistemul normativ.
Cu alte cuvinte în situaţia în care soluţia Curţii Constituţionale nu ar avea aplicare directă şi imediată, întreaga procedură de control a constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor ar fi lipsită de finalitate.
Faţă de cele mai sus expuse şi reţinând că Decizia nr. 1257/2009 a fost pronunţată şi publicată în Monitorul Oficial al României anterior soluţionării prezentului litigiu, Înalta Curte constată că susţinerea autorităţii recurente privind efectele viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile unui act normativ se dovedeşte a fi nefondată.
Totodată, Înalta Curte reţine că, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanţei constituţionale se extind şi asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul OUG nr. 37/2009.
Aşadar, neconformitatea actului normativ aplicat de recurentă cu prevederile constituţionale a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, astfel că, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea acestuia, ca efect al admiterii acţiunii, motivarea în fapt şi în drept fiind pertinentă.
Pentru considerentele arătate, şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 255 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3327/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
