ICCJ. Decizia nr. 3338/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3338/2010
Dosar nr. 6/35/2010
Şedinţa de la 23 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 25 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a solicitat să se emită Ordonanţă de plată prin care debitoarea SC D.J. Carei SA Satu Mare să fie obligată la plata:
- echivalentului în lei a sumei de 1.296 Euro, cu titlu de debit, reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România rămase restante;
- echivalentului în lei a sumei de 1.910,30 Euro, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 martie 2009, inclusiv pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit conform contractului de debit şi mai departe, până la achitarea integrală a debitului;
- cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Motivându-şi cererea, creditoarea a arătat că pârâta-debitoare a încheiat contractul nr. 462 din 6 ianuarie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele înmatriculate, în cuantum de 1.728 Euro, cu obligaţia achitării în 4 rate.
A mai arătat creditoarea că pârâta-debitoare a achitat la termen prima rată, rămânând neachitate următoarele rate la care s-au calculat penalităţi de întârziere, rezultând un debit total de 3206,30 Euro.
Prin sentinţa civilă nr. 6596 din 27 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Judecătoria Satu Mare a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea ordonanţei de plată revine instanţelor competente să judece în fond cauza (în procedura de drept comun) în primă instanţă.
De asemenea, s-a mai reţinut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, procedura de soluţionare a acestor cereri constituie contencios administrativ.
Judecătoria Satu Mare a mai reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. Totodată, s-a reţinut că, potrivit art. 1 din OUG nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 47/2004, C.N.A.D.N.R. este persoană juridică de drept privat asimilată autorităţilor publice centrale, direcţiile regionale ale acesteia neavând personalitate juridică. De asemenea, s-au avut în vedere şi normele de competenţă stabilite prin art. 3 pct. I C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor legale amintite, s-a concluzionat că, în cauză, competenţa materială aparţine curţilor de apel, reclamantul putându-se adresa fie instanţei de la domiciliul său ori celei de la domiciliul pârâtului.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 57/CA/2010 din 10 februarie 2010, a constatat necompetenţa materială a curţii de apel menţionate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut faptul că între părţi a fost încheiat contractul nr. 462 din 6 ianuarie 2006 care are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale, contract care nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, deşi C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică centrală.
S-a mai reţinut că amintitul contract nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice şi nici achiziţii publice pentru a putea fi asimilat unui act administrativ, care să atragă competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele arătate în continuare.
Reglementând obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) şi (3), că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situaţii, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.
Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autorităţile publice, în funcţie de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex.parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achiziţiile publice, precum şi alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.
În speţă, prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA a solicitat emiterea unei somaţii de plată, prin care debitoarea SC D.J. Carei S.A. să fie obligată la plata sumei de 3.206,30 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor restante pentru roviniete eliberate şi penalităţi de întârziere, datorate conform contractului nr. 462/2006.
Obiectul acestui contract l-a constituit eliberarea rovinietelor, odată cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.
C.N.A.D.N.R. SA a fost înfiinţată prin reorganizarea RA A.N.D. conform OUG nr. 84 din 18 septembrie 2003 ca societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, având ca scop gestionarea, dezvoltarea, administrarea şi exploatarea pe principii comerciale a elementelor infrastructurii rutiere de autostrăzi şi drumuri naţionale deţinute în concesiune, pentru desfăşurarea traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei.
Prin urmare, raportat la obiectul său - eliberare rovinietă şi încasare tarif utilizare drumuri şi, în condiţiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorităţi publice în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competenţa de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată revenind Judecătoriei Satu Mare , în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 119/2007 coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 şi 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., raportat la natura comercială a litigiului şi valoarea acestuia.
Cererea de ordonanţă de plată este formulată de Direcţia Regională Cluj a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr.1 19/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".
Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăţi comerciale de către Compania Naţională, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la OUG nr. 84/2003, „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut".
În consecinţă, un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, şi având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul preţului, astfel că nu este un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din OUG nr. 119/2007 şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa instanţei specializate de contencios administrativ.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind D.R.D.P. Cluj şi SC D.J. SA Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3339/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
