ICCJ. Decizia nr. 3327/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3327/2010
Dosar nr. 4281/107/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recur.
Prin sentinţa nr. 66/F/CA din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâta C.N.P.A.S., excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI şi PROTECŢIEI SOCIALE, excepţia de nelegalitate a Ordinului emis de M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009 şi excepţia de nelegalitate a Ordinului emis de C.N.P.A.S. nr. 482 din 29 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
excepţiile invocate de pârâţi, privind lipsa calităţii procesuale pasive se constată că sunt nefondate, deoarece reclamanta a invocat nelegalitatea Ordinului nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. şi a Ordinului nr. 482 din 29 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S., astfel că fiecare dintre pârâţi au calitate procesual pasivă pentru fiecare dintre actele normative emise.
Reclamanta deţine funcţia publică de auditor, angajat al Casei Judeţene de Pensii Alba, iar prin Decizia nr. 564/2009 i-a fost acordat un spor de 1 la sută pentru complexitatea muncii şi de 1% pentru condiţii vătămătoare.
Prin Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009, emis de M.M.F.P.S., s-a stabilit că începând cu data de 14 aprilie 2009, potrivit OUG nr. 35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din salariu de bază pentru complexitatea muncii şi de 1% pentru condiţii vătămătoare.
Prin Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S. s-a stabilit că începând cu data de 15 aprilie 2009, potrivit OUG nr. 35/2009, auditorii interni beneficiază de un spor de 1% din salariu de bază pentru complexitatea muncii şi de 1% pentru condiţii vătămătoare.
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, stabileşte prin art.18 că auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariu de bază brut lunar.
Instanţa de fond analizând actele administrative emise de ordonatorii de credite se constată că acestea au fost emise în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi, respectiv OUG nr. 35/2009. OG nr. 6/2007 şi Legea nr .672/2002, cât şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000. Instanţa nu se poate substitui ordonatorului principal de credite în cuantificarea acestor sporuri care se încadrează în limitele stabilite de lege, deoarece ordonatorul de credite are în vedere încadrarea în limitele bugetului aprobat, categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri şi condiţiile de acordare. Astfel, instanţa a constatat că stabilirea acestor sporuri s-a realizat în limitele stabilite de lege, chiar dacă acestea sunt spre limita minimă, încadrarea fiind realizată în raport cu condiţiile stabilite prin legile speciale.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţa nr. 66/F/CA din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta D.S., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond si-a motivat soluţia prin referire la fondul cauzei, şi nu la excepţia cu care a fost investită, spre soluţionare. Motivarea instanţei în sensul că nu se poate substitui ordonatorului de credite nu poate fi reţinută pe fondul soluţionării excepţiei, stabilirea unui procent pentru sporul de audit fiind obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Alba.
În al doilea rând nelegalitatea hotărârii este întărită şi de faptul că instanţa de fond nu a reţinut, deşi au fost invocate, dispoziţiile art. XV din OUG 35/2009, care modifică art. 18 din Legea nr. 672/2002 şi potrivit cărora auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază.
Mai arată recurenta-reclamantă că deşi sporul de complexitate este prevăzut de până la 25% în actul normativ contestat a fost stabilit în mod nelegal la 1%, prin ordinele a căror nelegalitate a fost invocată, nefiind avută în vedere condiţia determinantă în stabilirea procentului şi anume complexitatea muncii. Susţine recurenta că dacă intenţia legiuitorului ar fi fost în sensul reducerii acestui spor la un procent de 1% ar fi prevăzut această reducere în mod expres prin dispoziţiile OUG nr. 35/2009, astfel cum s-a procedat pentru alte funcţii din instituţiile publice.
Prin stabilirea procentului de 1% pentru sporul de audit emitenţii ordinelor contestate nu au ţine seama de dispoziţiile exprese ale legii privind cuantumul şi criteriile de acordare.
În al treilea rând susţine recurenta că cele două ordine contestate au şi un caracter discriminatoriu în raport cu auditorii financiari care-şi desfăşoară activitatea în alte instituţii publice beneficiază de un spor de complexitate într-un cuantum mai ridicat.
Susţine recurenta-reclamantă că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi având în vedere dispoziţiile exprese ale actelor normative incidente ce prevăd sporul în funcţie de complexitatea muncii, legiuitorul a exclus posibilitatea ca acestea să fie de 1%
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Curtea de apel a fost investită, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, cu o excepţie de nelegalitate având ca obiect Ordinului M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009 şi Ordinului C.N.P.A.S. nr. 482 din 29 aprilie 2009, în raport de actele normative, în executarea cărora au fost emise, respectiv OUG nr.3 5/2009 OG nr. 6/2007 şi Legea nr. 672/2002.
Astfel, potrivit art. 18 alin. (3)din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, aşa cum a fost modificat prin art. XV din OUG nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal „auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcţii în cadrul sistemului de salarizare a funcţionarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar".
Potrivit art. 16 din OG nr. 6/2007 categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului, sporul pentru condiţii vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
În executarea acestei dispoziţii legale, pârâtul M.M.F.P.S. a emis Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 prin care a stabilit, în art. 1 alin. (1) că…auditorii interni din cadrul aparatului propriu al ministerului şi al unităţilor subordonate acestuia beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază.
În baza art. 4 din Ordinul M.M.F.P.S. nr. 605 din 29 aprilie 2009 pârâta C.N.P.A.S., instituţie publică aflată sub autoritatea pârâtului M.M.F.P.S., care a emis Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009, prin care a reglementat în acelaşi mod acordarea sporului pentru complexitatea muncii auditorilor interni din aparatul propriu şi din instituţiile aflate în subordonare.
În executarea celor două ordine, contestate de recurentă pe calea excepţiei de nelegalitate, Casa Judeţeană de Pensii Alba a emis Decizia nr. 564 din 11 mai 2009, prin care a modificat drepturile salariale ale recurentei, în mod corespunzător.
Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate avea de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia, republicată şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Dat fiind faptul că motivele de recurs au vizat nelegalitatea hotărârii recurate doar sub aspectul acordării sporului de complexitate a muncii, Înalta Curte îşi va limita analiza în acest sens.
Înalta Curte constată că în mod greşi instanţa de fond si-a limitat analiza doar la verificarea cuantumului în care s-a acordat sporul privind complexitatea muncii fără a verifica şi modul de stabilire a acestui cuantum. Aşa încât, în mod greşit, a apreciat că prin analiza modului de stabilire a cuantumului procentelor de acordare a sporului, se subrogă ordonatorului de credite, în condiţiile în care, pe calea soluţionării excepţiei de nelegalitate era obligată să verifice dacă ordonatorul de credite a stabilit acest cuantum cu respectarea tuturor dispoziţiilor legilor speciale care reglementează acordarea acestor drepturi şi nu numai a dispoziţiei care stabilesc limita maxima a acestora.
Faptul că legiuitorul a acordat ordonatorilor principali de credite dreptul de a emite acte administrative în scopul de a determina în concret procentul în cazul sporului pentru complexitatea muncii desfăşurată de auditorii interni, nu înseamnă că a permis acestora să dispună în mod discreţionar în executarea dispoziţiilor legale care reglementează acordarea respectivelor drepturi.
Recunoaşterea acestui drept nu exonerează ordonatorul de credite de obligaţia de a motiva deciziile prin care aduce atingere drepturilor dobândite de funcţionarul public şi de a asigura un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul vizat de legiuitor şi măsura adoptată.
Astfel din analiza ordinelor contestate nu rezultă care au fost în concret criteriile care au stat la baza stabilirii unui cuantum comun de 1% pentru respectivul spor în toate instituţiile publice aflate sub autoritatea, în coordonarea sau în subordonarea emitenţilor, aşa încât se poate considera că emitentul, dând dovadă de exces de putere, a stabilit cuantumul de acordare a sporului în mod formal, fără a ţine seama în concret de complexitatea şi ierarhia acestei funcţii, în cadrul fiecărei instituţii publice, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat de acordare a acestui spor. Acest aspect a fost de natură a conduce, fără putere de tăgadă, la încălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3)din Legea nr. 672/2002.
În consecinţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art.1 alin. (1) din cele două ordine au fost emise cu încălcarea actului normativ, în executarea căruia au fost emise, respectiv art. 18 din Legea nr. 672 /2002 privind auditul public intern, aşa cum a fost modificat prin art. XV din OUG nr. 35/2009.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care recursul va fi admis.
Astfel, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 va modifica sentinţa recurată în sensul constatării nelegalităţii dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 a C.N.P.A.S., pe calea admiterii excepţiei de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.S. împotriva sentinţei nr. 66/F/CA-2010 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta D.S.
Constată nelegalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi art. 1 alin.( 1) din Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009 a C.N.P.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3323/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3335/2010. Contencios → |
|---|
