ICCJ. Decizia nr. 3342/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3342/2010
Dosar nr. 753/64/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 35/F din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 599 din 14 septembrie 2005 emisă de C.S.R.B.I. care au aparţinut C.R.R., formulată de petenta comuna Hăghig prin Primar în contradictoriu cu intimatele P.R. Hăghig şi Şcoala cu clasele I-VIII Hăghig, în dosarul nr. 930/305/2009 al Judecătoriei Sf.Gheorghe; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de petentă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin Decizia nr. 599 din 14 septembrie 2005, C.S.R.B.I. care au aparţinut C.R.R. a decis retrocedarea imobilului compus din construcţie şi terenul aferent, situat în localitatea Hăghig, judeţul Covasna, înscris în cartea funciară nr. 928 a localităţii Hăghig, nr. top 641, 642, P.R. Hăghig, jud. Covasna.
Instanţa a reţinut faptul că, în speţă, criticile aduse acestei decizii de către Primăria Comunei Hăghig, prin formularea excepţiei de nelegalitate, se conturează în două sensuri, respectiv, pe de o parte este vizată restituirea unui imobil care s-a aflat în domeniul public al statului şi care este afectat de activităţi de interes public din învăţământ (s-a invocat încălcarea art. 136 din Constituţie şi art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998), iar pe de altă parte se susţine că s-a restituit un imobil care a fost construit în perioada comunistă, din fondurile statului [s-a invocat încălcarea art. 1 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 94/2000 şi art. 166 alin. (41) din Legea nr. 84/1995].
Cu privire la primul aspect invocat, raportat la susţinerea de către petentă a încălcării de către Comisie, prin emiterea Deciziei nr. 599/2005, a dispoziţiilor art. 136 din Constituţie şi art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998, instanţa de fond a constatat că OUG nr. 94/2000, în forma republicată la 01 septembrie 2005, reglementează în cadrul art. 1 alin. (7) situaţia imobilelor retrocedate aflate în domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, susţinerile petentei, privitoare la nulitatea absolută a deciziei motivat de faptul că pe această cale s-a restituit un bun care aparţinea domeniului public, fiind în realitate o critică adusă dispoziţiilor legale ale OUG nr. 94/2000, iar nu o critică la adresa Comisiei de retrocedare, ce avea la dispoziţie un text legal pentru a dispune retrocedarea unui bun ce s-a aflat în domeniul public al statului, iar, prin prisma dispoziţiilor art. 1 alin. (10) din acelaşi act normativ, ce era afectat unei activităţi de interes public din învăţământ.
Mai mult, corelarea acestor dispoziţii legale cu cele ale art. 136 din Constituţie şi art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 nu putea face obiectul analizei în prezenta cauză, în care urma a se verifica numai dacă Decizia nr. 599/2005 a fost emisă cu respectarea normelor legale în executarea cărora a fost emisă.
Ca urmare, s-a reţinut faptul că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării textelor de lege mai sus menţionate.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, s-a constatat că Decizia a cărei nelegalitate s-a invocat a fost emisă potrivit dispoziţiilor OUG nr. 94/2000 şi normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, Primăria comunei Hăghig punând la dispoziţia comisiei informaţii privind situaţia juridică a imobilului obiect al cererii de restituire, conform prevederilor art. 3 alin. (8).
Instanţa de fond a mai subliniat că existenţa unor înscrisuri privind executarea unei construcţii pe terenul şcolii în anul 1979, ulterior preluării abuzive a imobilului de către stat, dar şi menţiunea cuprinsă în protocolul de predare-primire şi punere în posesie încheiat în executarea deciziei de retrocedare, încheiat între Primăria comunei Hăghig şi P.R. Hăghig, privind o construcţie nouă de cărămidă ce rămâne în proprietatea şcolii, au evidenţiat de fapt invocarea de către petentă, pe calea excepţiei de nelegalitate, a temeiniciei actului administrativ, iar nu a legalităţii acestuia în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din OUG nr. 94/2000 şi art. 166 alin. (41) din Legea nr. 84/1995, aceste motive de netemeinicie putând face obiectul analizei doar în cadrul unei acţiuni în anulare.
Pentru toate aceste considerente, nefiind făcută în cauză dovada încălcării vreunui text de lege, instanţa de fond, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2005, a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 599/2009 emisă de C.S.R.B.I. care au aparţinut C.R.R.
împotriva acestei hotărâri, pârâta comuna Hăghig prin Primar a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,invocând următoarele motive:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra a ceea ce i s-a cerut, în sensul că nu a analizat legalitatea deciziei în raport cu prevederile OUG nr. 94/2000, statuând doar că prevederile OUG nr. 94/2000 respectă principiul constituţional al inalienabilităţii bunurilor din domeniul public;
- instanţa nu a răspuns nicăieri în considerente dacă Decizia atacată respectă prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din actul normativ menţionat, prevederi prin care se interzice restituirea terenurilor ocupate de construcţii noi, edificate de statul român.
Recurenta nu a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, instanţa de fond a fost sesizată de autorul excepţiei de nelegalitate cu problema legalităţii deciziei nr. 599/2005 în raport de prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 94/2000.
- norme care interzic restituirea terenurilor ocupate de construcţii noi, edificate de statul român, iar ca probe au fost invocate o autorizaţie de construire emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Judeţean Covasna (nr. 170/1979), precum şi expertiza topografică ce a stat la baza emiterii deciziei, probe din care ar rezulta existenţa unei clădiri noi, cu destinaţia de şcoală.
Instanţa de fond nu a răspuns acestei probleme, omiţând să stabilească situaţia de fapt în legătură cu construcţia având destinaţia de şcoală şi nu a răspuns nici problemei de drept invocată de reclamantă, limitându-se la descrierea cadrului juridic general în care se emit deciziile Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri mobile care au aparţinut C.R.R., cu menţiunea că acest cadru a fost respectat.
Este nelegală aprecierea instanţei că în cadrul excepţiei de nelegalitate nu poate fi analizată „temeinicia" actului administrativ, (eventuale erori de fapt ce ar fi stat la baza emiterii actului), în realitate analiza legalităţii actului cuprinzând atât aspectele de fond, cât şi pe cele de formă, art. 4 din Legea nr. 554/2004 nefăcând distincţie între aceste aspecte.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea cu trimitere a sentinţei, pentru ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei, în raport de problemele de fapt şi de drept invocate de autorul excepţiei de nelegalitate – comuna Hăghig, inclusiv în ceea ce priveşte existenţa şi regimul juridic al imobilului – construcţie nouă cu destinaţia de şcoală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de comuna Hăghig prin Primar împotriva sentinţei nr. 35/F din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3339/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3344/2010. Contencios → |
|---|
