ICCJ. Decizia nr. 3346/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3346/2010
Dosar nr. 822/54/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâţilor Ministerul Economiei şi SC C.E.R. SA, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi, motivată pe lipsa procedurii prealabile, instanţa a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că anterior sesizării instanţei reclamanta a formulat plângere administrativă, pe care a trimis-o Ministerului Economiei şi Comerţului prin scrisoare recomandată la data de 19 martie 2009, iar prin răspunsul trimis reclamantei, Ministerul Economiei şi Comerţului i-a comunicat acesteia faptul că certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, eliberate şi transcrise în condiţiile legii, nu intră în categoria actelor administrative ce ar mai putea fi analizate de autoritatea emitentă, deoarece şi-au produs efecte juridice, anularea acestora fiind posibilă doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, potrivit Legii contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi şi face dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6.062.891,48 mp în favoarea SC C.E.R. SA, iar reclamanta n-a făcut dovada că dreptul său de proprietate, menţionat în titlul de proprietate nr. 14882170 emis la 29 octombrie 2004, este inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare a solicitat-o.
A mai reţinut instanţa că în absenta extrasului de Carte funciară care să ateste fără putinţă de tăgadă dreptul de proprietate al reclamantei, doar titlul de proprietate depus la dosar nu poate suplini titlul valabil absolut necesar pentru a se reţine vătămarea adusă reclamantei într-un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, în acţiune, reclamanta vorbeşte de mai multe suprafeţe, respectiv de 2336 mp şi 250 mp, fără a preciza clar care dintre aceste suprafeţe se suprapune peste suprafaţa din certificatul de atestare atacat şi având în vedere şi faptul că prin cererea adresată către OCP1 Gorj, reclamanta a solicitat atribuirea de număr cadastral pentru o altă suprafaţă decât cea din titlu.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciind că la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca şi act administrativ, au fost îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv terenul era în patrimoniul societăţii şi era necesar desfăşurării activităţii conform obiectului său de activitate, şi cum reclamanta n-a făcut dovada dreptului de proprietate pretins vătămat, instanţa a apreciat că acest act administrativ este legal.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, că motivarea pe care se sprijină soluţia pronunţată nu corespunde situaţiei de fapt din dosar, probele administrate în cauză fiind clare în sensul că posedă titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren pe care o revendică, aceasta fiind stabilită la suprafaţa de 2336 mp în care este inclusă şi suprafaţa de 250 mp. terenul fiind inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare o solicită.
Recurenta-reclamantă precizează că i-a fost refuzată intabularea dreptului de proprietate pentru această suprafaţă de teren pentru care posedă titlul de proprietate nr. 14882170 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Gorj, tocmai pe considerentul că intimata pârâtă SC C.E.R. SA, judeţul Gorj şi-a intabulat dreptul său de proprietate în C.F. în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce-l posedă.
Mai precizează recurenta-reclamantă că toată această suprafaţă de teren, deşi din care suprafaţa de 250 mp a fost expropriată, nu a fost niciodată preluată pentru exploatarea minieră şi nici nu s-au efectuat lucrări miniere, tot timpul terenul aflându-se în posesia sa, fapt pentru care i s-a reconstituit şi dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Aşadar, susţine recurenta-reclamantă nu era îndreptăţită intimata-pârâtă să i se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 03 nr. 10906 din 26 martie 2008, certificat în care să fie inclusă şi această suprafaţă de teren pentru care avea deja reconstituit dreptul de proprietate şi titlul emis din 29 octombrie 2004.
Intimata-pârâtă SC C.E.R. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ. potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Recurenta-reclamantă pretinde că suprafaţa de teren de 2336 mp. situată în intravilanul satului Timişeni, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj, pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în mod nelegal a fost inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 03 nr. 10906/2008 emis în favoarea intimatei-pârâte SC C.E.R. SA.
Instanţa de fond, în considerentele sentinţei, s-a limitat în a reţine că recurenta-reclamantă nu face dovada dreptului său de proprietate asupra terenului numai în baza titlului de proprietate nr. 14882170 emis de 29 octombrie 2004, în absenţa extrasului de Carte funciară doar titlul în sine neputând suplini titlul valabil, şi în plus nu a făcut dovada că suprafaţa de teren de 2336 mp este inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare se solicită.
Dar, constatările instanţei de fond s-au axat pe un probatoriu incomplet, rolul activ al judecătorului fondului fiind limitat şi în dezacord cu prevederile art. 129 C. proc. civ., conform căruia „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
În condiţiile în care recurenta-reclamantă susţine că această suprafaţă de teren pentru care posedă titlu de proprietate, tot timpul a fost în posesia sa, ea nefiind preluată niciun moment de vreo unitate minieră şi nici nu s-au făcut lucrări pe acest teren, prima instanţă era datoare a aprofunda probele, dispunând eventual efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care să stabilească în ce măsură această suprafaţă de 2336 mp se suprapune peste cea din certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare parţială se solicită şi în caz afirmativ în ce măsură este folosită de intimata-reclamantă, practic dacă face parte din „terenul aferent" necesar desfăşurării activităţii.
La dosar s-a depus un raport de expertiza tehnică judiciară, efectuată în altă cauză – dosar n. 14519/95/2008 al Curţii de Apel Craiova, care concluzionează că întreg terenul în suprafaţă de 2336 mp, reconstituit prin titlul de proprietate în favoarea recurentei-reclamante a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, fiind înscris la cadastru (C.F. 773) ca teren extravilan neproductiv şi drum, însă această expertiză nu a fost însuşită de intimatele-pârâte, SC C.E.R. SA susţinând prin întâmpinarea depusă că terenul în litigiu este afectat în totalitate de lucrări miniere, astfel că în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 foştii proprietari sau moştenitorii lor urmează a primi terenuri în compensare pe alte amplasamente sau despăgubiri.
Numai după lămurirea acestor aspecte se poate face o analiză completă asupra îndeplinirii cerinţelor legale prevăzute de art. 1 din HG nr. 834/1991 pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Evident că i se va cere şi recurentei-reclamante să depună procesul verbal de punere în posesie asupra acestui teren în raport de care, pe lângă titlul de proprietate deţinut, acesteia i s-a permis a se comporta ca un adevărat proprietar, dovadă fiind şi faptul că în câteva dosare, pe rolul instanţelor, recurenta a câştigat procesele, unul dintre acestea fiind finalizat prin sentinţa civilă nr. 5298 din 26 august 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, irevocabilă prin Decizia nr. 2204 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, prin care SC C.E.R. SA a fost obligată să sisteze lucrările pe terenul în suprafaţă de 2336 mp.
Cum instanţa de fond nu a dat eficienţa principiului ce vizează rolul activ al judecătorului şi a pronunţat sentinţa în baza unui probatoriu incomplet, este evident că soluţia este criticabilă sub aspectul incertitudinii în ce priveşte legalitatea şi temeinicia acesteia, aşa încât se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă Curtea de Apel Craiova.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanţa de fond va efectua orice probatoriu considerat necesar în scopul pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr. 201 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3345/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3348/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
