ICCJ. Decizia nr. 3348/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3348/2010
Dosar nr. 1922/91/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Ploieşti, D.G.A.S.P.C. Prahova a chemat în judecată D.G.A.S.P.C. Vrancea şi Consiliul Judeţean Vrancea pentru a se dispune obligarea acestora la decontarea cheltuielilor efectuate în luna anterioară de Centrul în care persoana cu handicap este îngrijită şi protejată, iar prin sentinţa civilă nr. 1158 din 5 februarie 2009 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 C. proc. civ.
Judecătoria Focşani, prin încheierea din data de 4 mai 2009 a învestit, în primă instanţă, Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 33 din HG nr. 268/2007 privind Normele metodologice din 14 martie 2007 de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocată de D.G.A.S.P.C. Vrancea.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, D.G.A.S.P.C. Vrancea a arătat că Normele metodologice din articolul citat sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, creând confuzii în ceea ce priveşte titularul obligaţiei de decontare a cheltuielilor.
Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ, învestit cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, prin sentinţa civilă nr. 347 din 7 octombrie 2009 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinând că în cauză actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală, astfel că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel învestită, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 30 din 26 ianuarie 2010 a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 33 din HG nr. 268/2007.
Curtea de apel a verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând cont de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că atât reglementările din lege, cât şi cele din Normele metodologie de aplicare se referă la situaţii distincte, reglementate separat, respectiv la îngrijirea persoanelor cu handicap în centrele specializate din judeţul în a cărui rază îşi are domiciliul sau într-un alt judeţ, în cadrul căruia funcţionează centrul.
Art. 34 din Norme stabileşte clar procedurile de decontare între două consilii judeţene care ar contribui la îngrijirea persoanelor cu handicap.
Normele de aplicare a legii se referă în art. 33 şi art. 34 la aceleaşi situaţii distincte, stabilind în mod tehnic modul de decontare al cheltuielilor.
Astfel, instanţa a constatat că nu există contradicţie între dispoziţiile menţionate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.A.S.P.C. Vrancea, fără a preciza motivele de nelegalitate şi netemeinice ale hotărârii atacate.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, în temeiul prevederilor art. 4 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 299 din acelaşi act normativ, a constatat că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 303 C. proc. civ., situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., a constatat că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. raportate la art. 301, art. 303, art. 101 şi art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispoziţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile sus arătate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de declarat de D.G.A.S.P.C. Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 30 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3346/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3351/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
