ICCJ. Decizia nr. 3443/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3443/2010
Dosar nr. 8209/2/2007
Şedinţa de la 28 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1556 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantele A.D.S., SC R. SRL Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii G.R., C.L.P. - Iaşi şi C.L.P. Iloaiei, intervenientul în interesul G.R., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, având ca obiect anularea parţială şi suspendarea executării HG nr. 48/2007, a anulat lit. c) pct. 48 din HG nr. 48/2007, a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect şi a disjuns capătul B de cerere până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7663/2/2007, suspendând judecarea cauzei în conformitate cu art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au formulat trei capete de cerere prin care au solicitat:
a) anularea lit. c) a pct. 48 din HG nr. 48/2007;
b) anularea poziţiilor 85 - 161 inclusiv din anexa nr. 77 privind domeniul public al oraşului Podu Iloaiei ş.
c) suspendarea executării dispoziţiilor menţionate, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
Instanţa de fond a disjuns capătul b) al cererii de chemare în judecată până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7663/2/2007, dispunând totodată suspendarea judecării cauzei, în conformitate cu art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând capetele de cerere a) şi c), prima instanţă a reţinut că bunul I.D., în valoare de 2.500.000.000 lei, a fost trecut în domeniul public al comunei al comunei Popeşti conform anexei 41 la HG nr. 48/2007, adoptată în baza H.C.L. Popeşti nr. 45 din 8 septembrie 2004.
Totodată, instanţa de fond a constatat că la momentul întocmirii documentaţiei necesare emiterii HG nr. 48/2007, H.C.L. Popeşti nr. 45/2004 fusese revocată prin H.C.L. Popeşti nr. 26/2005, fiind evident că există inadvertenţe între inventarele bunurilor atestate şi situaţia de fapt, sau cazuri de bunuri eronat înregistrate.
Având în vedere atât răspunsul pârâtului G.R. prin adresa nr. l5A/ 2475/CA din 27 iunie 2007, prin care acesta apreciază reclamaţia administrativă a reclamantelor ca fiind întemeiată cât şi adresa nr. 5312 din 30 octombrie 2008 prin care C.L. Popeşti recunoaşte către SC R. SRL că este proprietara instalaţiilor hidrotehnice şi a terenului de incintă în suprafaţă de 1749,43 mp care fac parte integrantă din amenajarea piscicolă I.D., instanţa de fond a apreciat că la momentul întocmirii documentaţiei înaintate G.R. acesta s-a aflat în eroare asupra situaţiei juridice reale a bunului la momentul adoptării HG nr. 48/2007.
Împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recursuri în termen legal G.R., C.P., prin P. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care s-a solicitat admiterea căilor extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantelor.
Pârâtul G.R. a învederat, prin motivele de recurs, că în mod nelegal instanţa de fond a omis a se pronunţa, prin dispozitivul sentinţei, asupra cererii de introducere în cauză a comunei P. judeţul Iaşi, cerere formulată de această parte în temeiul art. 57 şi următoarele C. proc. civ., fiind nesocotite astfel dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 2 şi art. 261 alin. (3) C. proc. civ. În consecinţă, s-a considerat că hotărârea instanţei a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind în prezenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Cât priveşte fondul cauzei, G.R. a precizat că actul administrativ atacat a fost emis în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, proiectul acestuia fiind iniţiat, la acea dată, de Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi apoi însuşit de G., cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi de; Regulamentul privind procedurile, la nivelul G., pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative pentru adoptare, aprobat prin HG nr. 50/2005, în vigoare la acea dată. în plus, s-a arătat că atestarea I.D. în domeniul public al comunei Popeşti judeţul Iaşi s-a făcut în baza H.C.L. al comunei P. nr. 45 din 8 septembrie 2004, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare. Prin această hotărâre a fost aprobată abrogarea poziţiilor 67 şi 68, faţă de inventarul din anul 2001, modificarea poziţiei nr. 53 (islaz sat D.) şi respectiv completarea inventarului cu poziţia nr. 70 în sensul înscrierii în domeniul public al comunei Popeşti I.D.
Comuna P., judeţul Iaşi, prin P., a apreciat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond nu a procedat la analiza corectă a fondului cauzei şi nu a analizat cu justeţe care sunt temeiurile care justifică proprietatea asupra iazului în litigiu, proprietate care, independent de erorile procedurale săvârşite cu prilejul succesivelor hotărâri de consiliu local adoptate, aparţine unităţii administrativ teritoriale comuna P. judeţul Iaşi.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a relevat, prin motivele recursului său, că atestarea I.D. în domeniul public al comunei P. prin HG nr. 48/2007 s-a făcut în baza H.C.L al comunei P. nr. 45din 8 septembrie 2004, şi că această hotărâre a consiliului local a fost revocată prin H.C.L a comunei P. nr. 26/2005. Instanţa de fond, s-a arătat, a omis faptul că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, compania naţională de Administrare a fondului Piscicol doar gestionează bunurile de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţia României şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de fond a procedat în mod întemeiat, prin sentinţa atacată, la admiterea acţiunii reclamantelor A.D.S. şi SC R. SRL Iaşi şi la anularea pct. 48 lit. c) din HG nr. 48/2007 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, prin care s-a prevăzut completarea anexei nr. 58 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei P." cu poziţia nr. 70 conform anexei 41 la hotărârea de guvern atacată (în care figurează bunul imobil reprezentând I.D., aflat în proprietatea publică a comunei P. şi în administrarea C.L.P., conform H.C.L. al comunei P. nr. 45/2004).
HG emisă în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prin care se atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local, este actul prin care se stabileşte regimul juridic al bunurilor respective, act cu forţă superioară hotărârii adoptate de C.L. sau C.J. pentru însuşirea inventarului bunurilor. HG este actul administrativ de autoritate supus controlului instanţei de contencios administrativ conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 213/1998, iar hotărârea C.L. sau a C.J., este actul prealabil, premergător emiterii hotărârii Guvernului.
Se constată, în cauză, că la data emiterii HG nr. 48/2007 actul prealabil, premergător, anume H.C.L. al comunei P. judeţul Iaşi nr. 45 din 8 septembrie 2004 (prin care s-a hotărât ca anexa nr. 58 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniul public al comunei P." al HG nr. 1354/2001 să fie completată, printre altele, cu poziţia 70 I.D. şi s-a însuşit lista anexă la hotărâre ce conţine inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei P. care completează anexa nr. 58 atestată prin HG nr. 1354/2001) nu mai avea existenţă juridică, fiind revocată, în întregul său, prin Hotărârea nr. 26/2005 a C.L. al comunei P. Or, în condiţiile inexistenţei unei hotărâri valabile a C.L. al comunei P. judeţul Iaşi de modificare şi completare a anexei nr. 58 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei P." atestată prin HG nr. 1354/2001 intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor nu putea iniţia proiectul de act normativ iar pârâtul G.R. nu putea urma procedura prevăzută de dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, aceste prevederi impunând ca atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local să se realizeze numai pe baza inventarelor însuşite, după caz, prin hotărâre, de C.J., de C.G.M.B. sau de C.L.
Critica recurentului G.R. referitoare la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de introducere în cauză a comunei P. nu poate fi primită, întrucât Comuna P., prin P., a fost citată în procesul desfăşurat înaintea primei instanţe în calitatea de pârâtă urmare completării de către reclamanta SC R. SRL a cererii de chemare în judecată, hotărârea i-a fost comunicată acesteia iar această parte a şi declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate în cauză. Neindicarea în dispozitivul sentinţei atacate a faptului că are calitatea de pârât în cauză şi Comuna P. prin P. este neîndoios rezultatul unei erori materiale, în condiţiile în care a fost admisă acţiunea reclamantelor vizând anularea punctului 48 lit. c) din HG nr. 48/2007 în care calitatea de pârâţi au avut-o G.R., Ministerul Administraţiei şi Internelor, C.L. al comunei P. şi Comuna P. prin P. a fost admisă.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei Comuna P., prin P., privitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a C.L. al comunei P. se reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât această autoritate deliberativă a administraţiei publice locale a emis actul premergător în temeiul căruia a fost reglementată lit. c) pct. 48 din HG nr. 48/2007 ce formează obiectul litigiului.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de G.R., C.P. prin P. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Recurenţii vor fi obligaţi, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei SC R. SRL a sumei de 2975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de G.R., de C.P. - prin P. şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii la plata în favoarea intimatei SC R. SRL a sumei de 2975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3445/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
