ICCJ. Decizia nr. 3448/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3448/2010
Dosar nr. 797/45/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată, la data de 10 noiembrie 2009, în dosarul nr. 4810/99/2009, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea de Apel Iaşi cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a art. 2 şi art. 3 alin. (l) din HG nr. 1025/2006, invocată din oficiu, la data de 29 septembrie 2009, cu aprecierea că aceasta completează nelegal actul juridic de forţă superioară şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi cei proveniţi dintr-o sarcină multiplă.
Curtea, examinând actele şi lucrările cauzei, reţine că reclamanta Ţ.C.D. a dat naştere, la data de 8 octombrie 2008, la doi copii gemeni, Ţ.D.M. şi Ţ.C.G.
Prin Decizia nr. 1241513131080 din 5 mai 2009, A.P.S. i-a acordat o singură indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului Ţ.D.M., în cuantum de 600 lei, începând cu data de 31 martie 2009.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 70/ CA din 15 martie 2010, a admis excepţia de nelegalitate ridicată de către instanţa de judecată în dosarul nr. 4810/99/2009 al Tribunalului Iaşi şi, a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006 emisă de G.R., în partea referitoare la definiţia naşterii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 vine în contradicţie nu doar cu actul normativ cu forţă juridică superioară, a cărei aplicare trebuia să o asigure, dar şi cu dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
De altfel, faptul ca, prin definiţia dată noţiunii de „naştere", s-a ajuns la o restrângere forţată a sferei persoanelor beneficiare, prevăzute la art. 1 din OUG nr. 148/2005, şi s-a completat în mod nepermis un act normativ cu forţă juridică superioară, o dovedeşte însăşi intervenţia legiuitorului, care, prin Legea nr. 239/2009, a modificat prevederile art. 2 din OUG nr. 148/2005, stabilind în mod expres şi imperativ că indemnizaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi modificare prin care se înlătură definitiv discriminarea ce s-a instituit de către G.R., prin definiţia dată noţiunii de „naştere", prin actul administrativ contestat.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul G.R.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere", întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.
Recurentul a învederat, de asemenea, că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 şi reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului.
De asemenea, recurentul a reiterat, în cadrul cererii de recurs, excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar nu normativ.
Recursul este nefondat şi va fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează;
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reţine că aceasta este neîntemeiată, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă de judecată, în considerentele sentinţei atacate.
Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenţionată, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în care legiuitorul nu diferenţiază între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Rezultă, aşadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariţiei Legii nr. 554/2004, este admisibilă.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, în sine, se va reţine, de asemenea, că argumentele recurenţilor nu sunt întemeiate.
Astfel, art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Or, definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar prin modul în care a fost definită naşterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, pentru aplicarea cărora au fost emise, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.R. împotriva sentinţei civile nr. 70/ CA din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3445/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3449/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
