ICCJ. Decizia nr. 3410/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3410/2010
Dosar nr. 10344/2/2009
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3942 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul OG, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 5475/2009, emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că cererea reclamantului îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând în acest sens, următoarele:
Prin Ordinul nr. 5475/2009, emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, s-a dispus încetarea detaşării reclamantului în funcţia în care a fost numit prin detaşare, prin O.M.E.C.I. nr. 4931/2009, respectiv de inspector şcolar general la I.Ş.J. Giurgiu.
Instanţa a mai reţinut, că în partea expozitivă a Ordinului nr. 5475/2009 nu se precizează motivul de fapt pentru care s-a procedat la încetarea detaşării reclamantului. în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 128/1997, această împrejurare fiind de natură a crea o îndoială puternică asupra legalităţii actului, fiind astfel. îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cea de-a doua condiţie, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că aceasta este îndeplinită în raport cu împrejurarea că încetarea detaşării reclamantului dintr-o funcţie de îndrumare şi control, aceea de inspector general. În condiţiile în care nu s-a organizat un concurs pentru ocuparea funcţiei, postul rămânând aşadar vacant, este o măsură care afectează atât cariera profesională a reclamantului, cât şi bunul mers al I.J. Giurgiu.
2. Recursul exercitat de autoritatea publică pârâră
împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Inovării care a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici ale sentinţei:
Suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie justificată, ori, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Susţine recurentul că o măsură care ar putea afecta cariera profesională a reclamantului nu reprezintă pagubă iminentă aşa cum este aceasta definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 respectiv „un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public", în condiţiile în care în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamantul revine la catedra rezervată.
Cu privire la cazul bine justificat se arată de recurent că nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză în condiţiile în care reclamantul se poate întoarce din momentul emiterii ordinului contestat la catedra rezervată iar detaşarea a fost dispusă în interesul învăţământului în vederea organizării în mod eficient al bunului mers al administraţiei publice.
Intimatul OG nu a formulat întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă analizei instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat fiind admis, pentru considerentele în continuare arătate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Aşa cum s-a reţinut anterior, obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă suspendarea executării ordinului nr. 5475 din 5 octombrie 2009 emis de recurentul - pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Inovării.
Prin acest act, emitentul a dispus încetarea detaşării intimatului - reclamant OG în funcţia de inspector general al I.Ş.J. Giurgiu şi revenirea acestuia la catedra rezervată.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Din lecturarea textului legal anterior arătat rezultă că o primă cerinţă pentru a interveni această măsură excepţională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezenţa unui asemenea act.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noţiunea de act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
După cum se cunoaşte, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.
Aşa cum am amintit mai sus, o condiţie impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenţei unui caz bine justificat.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
în acest context, trebuie subliniat faptul că, în prezent, principiul legalităţii a devenit un principiu fundamental în toate sistemele de drept, iar acesta constă în respectarea întocmai a legii.
în sistemul juridic românesc, acest principiu este reglementat în art. 1 alin (5) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie. Astfel, primul text constituţional precizează faptul că, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Pe de altă parte, al doilea text cuprins în Legea fundamentală arată că nimeni nu este mai presus de lege.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoaşterea caracterului valabil al actelor şi al efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumţiei de legalitate. Chiar dacă beneficiază de putere discreţionară, autorităţile publice nu pot ignora legea, a cărei organizare a executării şi executare în concret trebuie să o realizeze.
Cu alte cuvinte, între actul administrativ şi lege există în mod necesar un raport de subordonare.
Existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) din lege, poate fi reţinut dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate. Măsura încetării detaşării dintr-o funcţie publică şi revenirea la catedra rezervată, dispusă prin actul a cărei suspendare se solicită, nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat în condiţiile în condiţiile în care aşa cum a susţinut şi recurenta această măsură a fost dispusă de Ministerul Educaţiei în interesul învăţământului iar conform art. 14 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic detaşarea pe postul didactic rezervat încetează la revenirea titularului pe post.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noţiunea de pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În concepţia instanţei de control judiciar, nici această condiţie legală nu este îndeplinită în speţă, intimatul - reclamant a avut reprezentarea că este numit provizoriu pe postul public astfel cum rezultă din Ordinul nr. 4931/2009, respectiv până la organizarea concursului de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar.
Această condiţie a pagubei iminente nu este îndeplinită nici din perspectiva lipsei veniturilor în condiţiile în care intimatul - reclamant s-a întors la catedra ce i-a fost rezervată.
2. Termenul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul, modificându-se sentinţa în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 3942 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul OG ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3403/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3416/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
