ICCJ. Decizia nr. 3466/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3466/2010
Dosar nr. 1179/59/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.I. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, cu privire la eliberarea sa din funcţia de director coordonator al Secţiei Gărzii Financiare a judeţului Caraş Severin, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 6 octombrie 2009, a fost comunicat către Garda Financiară Secţia judeţului Caraş Severin, Ordinul nr. 2797 cu privire la eliberarea sa din funcţia de director coordonator al Secţiei Gărzii Financiare a judeţului Caraş Severin .
Împotriva Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009 reclamantul arată că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat organului emitent revocarea ordinului întrucât executarea acestuia i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluţionarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea câştig de cauză.
Reclamantul a invocat şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene care este constantă în a statua că, pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporţionalităţii, respectiv riscul asociat fiecărui rezultat posibil.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 415 din 26 noiembrie 2009 a admis cererea formulată de reclamant şi a suspendat executarea Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009 emis de către pârât până la pronunţarea instanţei de fond.
Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
Astfel, reţine instanţa, în contextul în care reclamantul a deţinut funcţia de director coordonator al Gărzii Financiare Caraş Severin, în temeiul unui contract de management pe o perioadă de 1 an a impus o serie de reguli interne în scopul funcţionării optime a componentelor compartimentului pe care la coordonat. Odată cu eliberarea sa din funcţie, aceste reguli intervine, menite să asigure buna funcţionare a instituţiei nu mai sunt respectate, situaţie care cauzează perturbarea activităţii Gărzii Financiare Caraş Severin.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs A.N.A.F., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului – intimat din funcţia de director coordonator al Secţiei Gărzii Financiare Caraş Severin, până la pronunţarea instanţei de fond.
În cadrul motivelor de recurs se susţine că cererea de suspendare nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenţei unor cazuri bine justificate şi a iminenţei producerii unei pagube.
Se arată că argumentele reţinute, prin sentinţa atacată privind aparenţa de nelegalitate a ordinului contestat, nu reprezintă motive bine justificate care să infirme prezumţia de legalitate a ordinului deoarece în cazul reclamantului nu a fost încălcată legea şi contractul de management.
Ordinul de eliberare a reclamantului din funcţia publică deţinută nr. 2797 din 5 octombrie 2009 s-a făcut în baza OUG nr. 37/2009 – act normativ în vigoare la data emiterii sale şi în baza raportului de evaluare, întocmit legal de către Comisia de evaluare care a evaluat activitatea reclamantului-intimat ca fiind necorespunzătoare fapt care a determinat emiterea ordinului.
Iar în cazul reclamantei au fost respectate dispoziţiile art. 5 lit. d) din contractul de management recurentul exercitându-şi dreptul de control cu privire la modul de îndeplinire a obligaţiilor reclamantului-intimat asumate la data încheierii contractului de management.
Se arată că în cauză nu poate fi asimilat contractul de management cu un contract individual de muncă, deoarece acest contract are în vedere doar dispoziţiile HG nr. 527/2009 şi OUG nr. 37/2009 şi nu se completează cu dispoziţiile Codului muncii.
Se concluzionează că nu există îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) care să infirme legalitatea ordinului a cărui suspendare se solicită.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 se arată în motivele de recurs că nu este îndeplinită. Eliberarea reclamantului din funcţia publică deţinută nu a determinat perturbarea gravă a activităţii Gărzii Financiare Caraş Severin, iar în perioada incapacităţii temporare de muncă reclamantul beneficiază de dispoziţiile art. 36 din OUG nr. 158/2005. Iar potrivit Ordinului nr. 2866/2009 s-a dispus executarea prevederilor Ordinului nr. 2797/2009 ca urmare a ivirii incapacităţii temporare de muncă.
Se invocă în susţinerea recursului practică judecătorească. La dosarul intimatului-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile privind suspendarea provizorie a ordinului de eliberare din funcţie până la pronunţarea instanţei de fond.
Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind neîndeplinirea condiţiei privind existenţa unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În cauză această condiţie este îndeplinită deoarece în cazul reclamantului-intimat există o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură Ordinul nr. 2797 din 5 octombrie 2009 emis în baza OUG nr. 37/2009. Faptul că acest act normativ era în vigoare la data emiterii nu asigură în mod absolut caracterul legal al ordinului contestat, care a fost emis în baza unei ordonanţe apreciată ulterior ca neconstituţională.
Deşi în recurs se invocă eliberarea din funcţia publică şi încetarea contractului de management ca urmare a aprecierii activităţii reclamantului ca fiind necorespunzătoare acestea nu pot face obiectul verificării în raport de obiect în cadrul cererii de suspendare.
În mod aparent ordinul contestat a cărei suspendare se solicită este nemotivat în fapt deoarece nu pot fi verificate motivele pentru care activitatea recurentului a fost apreciată ca necorespunzătoare în raport cu atribuţiile sale din contractul de management.
Având în vedere nelegalităţile invocate cu privire la OUG nr. 37/2009 – act normativ care a stat baza emiterii Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, Curtea apreciază că în cauză nu sunt întemeiate susţinerile din recurs privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind existenţa unor cazuri bine justificate care să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea ordinului de eliberare din funcţia publică.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 susţinerile din recursuri nu sunt întemeiate. Faptul că dispoziţiile ordinului, privind eliberarea reclamantului – intimat din funcţia de conducere deţinută, au fost suspendate pe perioada incapacităţii de muncă nu infirmă cele reţinute de instanţa de fond.
Eliberarea reclamantului-intimat din funcţia publică de conducere aceea de director coordonator al Gărzii Financiare Caraş Severin, funcţia deţinută în baza unui contract de management a fost de natură a produce o pagubă iminentă pentru intimat constând în drepturile salariale dar în special emiterea ordinului a fost de natură să perturbe activitatea instituţiei Gărzii Financiare Caraş Severin ţinând cont că odată cu eliberarea din funcţie a reclamantului regulile interne impuse în scopul funcţionării compartimentelor instituţiei nu sunt respectate, situaţie care cauzează perturbarea activităţii instituţiei.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. din cadrul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 415 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3465/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3480/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
