ICCJ. Decizia nr. 3461/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3461/2010
Dosar nr. 1509/44/200.
Şedinţa publică din 29 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.L.C. a chemat în judecată Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 emis de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale prin care s-a dispus revocarea mandatului său de Director coordonator al Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale Vrancea.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că revocarea sa din funcţie este nelegală, deoarece a survenit la doar câteva luni de la numirea sa în această funcţie. A mai arătat că cererea sa este bine justificată, prin aceea că există o puternică îndoială asupra legalităţii actului criticat atâta vreme cât se tinde ca în mod unilateral să fie desfiinţat un contract cu caracter bilateral.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 218 din 27 octombrie 2009 a respins ca nefondată cererea reclamantei de suspendare a executării Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în cauză nu au fost invocate şi nici justificate motive cu privire la suspendarea actului administrativ contestat de reclamantă şi nici în privinţa pagubei iminente, acesta nu a făcut susţineri şi nici nu a produs dovezi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în considerarea cererii de suspendare ca neîndeplinind condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod nelegal s-a apreciat că în cauză recurenta nu a probat existenţa unor cazuri bine justificate care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management a recurentei începând cu data de 12 octombrie 2009 şi a existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs se arată că în ceea ce priveşte prima condiţie, ordinul contestat este nelegal deoarece a fost emis în baza OUG nr. 105/2009, act normativ care a fost declarat ca neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 şi pentru faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 9 din contractul de management privind încetarea sa înainte de termen.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente recurenta arată că prin emiterea ordinului contestat i-a fost afectat dreptul la muncă, respectiv dreptul la un salariu invocându-se Recomandarea nr. 8 din 13 octombrie 2008 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de suspendare şi suspendarea ordinului până la pronunţarea instanţei de fond.
La dosar intimata-pârâtă a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că nu ar fi îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat şi existenţa iminentei unei pagube.
Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.554/2004, ca împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită respectiv a Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea înainte de termen a contractului de management începând cu data de 12 octombrie 2009, este îndeplinit în prezenta cauză sub două aspecte.
Primul vizează faptul că temeiul juridic al emiterii ordinului contestat respectiv OUG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul legalităţii.
Al doilea priveşte faptul că nu au fost respectate aparent dispoziţiile art. 9 din Contractul de management, care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 din OUG nr. 105/2009.
Condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul diferit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză deoarece recurenta prin punerea în executare a dispoziţiilor ordinului contestat este lipsită de salariu paguba constând în pierderea drepturilor salariale fiind previzibilă şi putând fi evitată prin suspendare provizorie până la pronunţarea instanţei de fond.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite cererea de suspendare astfel cum a fost formulată fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I .
Admite recursul declarat de I.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 218 din 27 octombrie2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea de suspendare şi suspendă executarea Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3460/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3463/2010. Contencios → |
|---|
