ICCJ. Decizia nr. 3505/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3505/2010
Dosar nr. 1115/59/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra cererii în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Cabinetul Medical Veterinar D.D.C. a chemat în judecată A.N.S.V.S.A. Timiş, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 523.841,68 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare şi crotalizare animale pe perioada ianuarie-decembrie 2008.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul nr. 1485 din 14 ianuarie 2005 a convenit cu pârâta prestarea serviciilor de identificare şi crotalizare animale în circumscripţia sanitar-veterinară Gătaia. S-a menţionat că în executarea convenţiei de mai sus, urmare a onorării obligaţiilor contractuale asumate, a întocmit lunar decontul justificativ cuprinzând denumirea activităţii efectuate, numărul de capete identificate şi crotalizate, tariful/cap de animal, valoarea în lei a serviciului efectuat, total valoare servicii prestate pe luna de referinţă. S-a mai arătat că după momentul însuşirii confirmării serviciilor în cauză de către reprezentanţii în teritoriu ai pârâtei prin semnătura directorului executiv, a directorului adjunct veterinar şi a directorului economic al D.S.V.S.A. Timiş a procedat la întocmirea facturilor.
S-a precizat că între valoarea specificată în decontul justificativ lunar şi valoarea facturată pe luna de referinţă în cazul fiecărui decont justificativ şi factură, există o concordanţă deplină, factura cuprinzând suma înserată în documentul justificativ, la care se adaugă TVA.
S-a mai arătat că în executarea obligaţiilor contractuale asumate în vederea recuperării creanţei de plată a preţului serviciilor prestate, a remis pârâtei o serie de facturi pentru suma de 548.543,74 lei.
Din valoarea totală a acestor facturi au fost efectuate două plăţi: 19.569,06 lei achitaţi la data de 16 septembrie 2008 şi 5.133,00 lei achitaţi la data d 28 ianuarie 2009, sume reprezentând circa 5% din obligaţiile de plată ale pârâtei.
S-a mai învederat faptul că, în cauză, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi că sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (3) din OUG nr. 119/2007 completată şi modificată de Legea nr. 118/2008 coroborate cu dispoziţiile art. 969-970 şi art. 1073 C. civ., Legea nr. 554/2004 , art. 1 din OUG nr. 113/2002.
Prin întâmpinare A.N.S.V. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive raportat la faptul că facturile au fost emise pe numele D.S.V.S.A. Timiş.
Pe fond, A.N.S.V.S.A. a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 119/2007.
Pârâta D.S.V.S.A. Timiş a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive motivat de faptul că nu este parte contractantă a contractului nr. 1485 din 14 ianuarie 2009.
Reclamantul a depus la dosar completare de acţiune la cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 523.841,68 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare şi crotalizare animale, pe perioada martie-decembrie 2008, precum şi a dobânzilor legale aferente acestora.
La rândul său D.S.V.S.A. Timiş a răspuns la completarea de acţiune invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 401 din 25 noiembrie 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V. precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A admis acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul Cabinetul medical veterinar D.D.C. şi a obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 517.832,89 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare şi crotalizare animale aferente perioadei martie-decembrie 2008 sumă la care se calculează dobânda legală, de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la plata efectivă a sumei, în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe de plată.
A obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 4.320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi taxa judiciară de timbru de timbru.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.S.V. este neîntemeiată faţă de împrejurarea că perfectarea contractului nr. 1485/A.N.S.V.S.A. din 14 ianuarie 2005 care reprezintă temeiul prestării serviciilor ce fac obiectul litigiului, a avut loc între reclamant şi pârâta A.N.S.V.S.A. În contractul menţionat, la art. 6, se prevede expres că pârâta A.N.S.V.S.A. se obligă să plătească reclamantului (contractului) preţul convenit la termenele menţionate.
Curtea a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.S.V.S.A. Timiş faţă de împrejurarea că această pârâtă a semnat prin reprezentanţii săi legali deconturile justificative emise de către reclamant care constată prestarea în concret a serviciilor contractuale.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile exprese ale art. 5 alin. (2) din OUG nr. 119/2007.
Pe fondul cererii prima instanţă a reţinut că aceasta este întemeiată, din actele depuse la dosar rezultând fără tăgadă că pârâtele nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor prestate de către reclamant în beneficiul acestora.
S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, respectiv creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă precum şi faptul că obligaţia de plată este constatată atât prin contractul intervenit între părţi, facturile emise de către reclamant acceptate de către reprezentantul legal al debitoarei.
Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a formulat cerere în anulare a sentinţei de către A.N.S.V.S.A.
În motivarea cererii s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara privind soluţionarea cererii pentru emiterea ordonanţei de plată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi de asemenea au fost formulate critici pe fondul pretenţiilor.
Prin întâmpinare, Cabinetul medical veterinar D.D.C. a susţinut excepţia necompetenţei materiale a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii având ca obiect acţiunea în anulare a sentinţei.
Înalta Curte, în baza art. 137 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, constată:
Prin sentinţa nr. 402 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara a admis cererea de ordonanţă de plată formulată de creditorul Cabinetul medical veterinar D.D.C.
Cadrul procesual al soluţionării acestei cereri este reprezentat de OUG nr. 119/2007.
Potrivit art. 13 din OUG nr. 119/2007, împotriva Ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.
Acelaşi text reglementează în alin. (2) competenţa materială de soluţionare a cererii în anulare.
Astfel, textul dispune că cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă.
În cauza prezentă, cererea creditorului pentru emiterea ordonanţei de plată s-a soluţionat de către Curtea de Apel Timişoara, în considerarea prevederilor art. 5 din OUG nr. 119/2007.
În baza art. 5 alin. (3) din OUG nr. 119/2007 cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică sau concesiune de lucrări publice sau servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă.
Curtea de Apel Timişoara s-a considerat competentă să soluţioneze cererea, astfel că prin aplicarea art. 13 alin. (2) din OUG nr. 119/2007 această instanţă este competentă să soluţioneze cererea în anulare.
În cadrul soluţionării cererii în anulare, judecătorul învestit va proceda la analiza excepţiilor invocate, care nu pot fi analizate în cadrul procesual al recursului din moment ce legiuitorul a reglementat o cale specială de cenzură a hotărârii privind ordonanţa de plată.
În consecinţă, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii în anulare este fondată, urmând a fi admisă.
Se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3503/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3507/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
