ICCJ. Decizia nr. 3592/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3592/2010

Dosar nr. 231/45/2010

Şedinţa publică din 19 august 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul laşi sub nr. 2462/99/2009 reclamantul P.G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.M.P.S. a Judeţului Iaşi, A.J.P.S. Iaşi şi Guvernul României, anularea deciziei nr. 13125 din 15 august 2007, precum şi obligarea pârâtelor la plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, în sumă de 800 lei lunar, şi pentru cel de al doilea copil, născut la data de 20 aprilie 2007.

Instanţa a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, pe motiv că definiţia dată noţiunii de naştere încalcă acte normative cu forţă superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.

Prin încheierea din 25 martie 2010, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea de Apel Iaşi, în condiţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, cererea fiind înregistrată sub nr. 231/45/2010.

Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii ridicării excepţiei de nelegalitate privitor la actele administrative cu caracter normativ, solicitând respingerea acesteia, pe motiv că prevederile criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, definiţia dată de art. 3 din HG nr. 1025/2006 fiind preluată din Dicţionarul explicativ al limbii române, şi că indemnizaţia pentru creşterea copilului a fost instituită ca măsură de sprijin pentru familie şi nu ca o măsură directă de protecţie a copilului.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine că reclamantul este tatăl a doi gemeni, născuţi la data de 20 aprilie 2007, E. şi A. şi că, întrucât indemnizaţia prevăzută de OUG nr. 148/2005 i-a fost acordată pentru un singur copil, a promovat o acţiune în anulare a actelor emise de D.M. Iaşi, în care s-a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, care definesc naşterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii".

Curtea reţine că HG nr. 1025/2006 a fost emisă în aplicarea OUG nr. 148/2005 act normativ care, prin art. 1, stabileşte că persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi o indemnizaţie lunară.

Din nicio dispoziţie inserată în cuprinsul OUG nr. 148/2005 nu rezultă însă că indemnizaţia se raportează la actul naşterii, în sens generic, şi nu la cei rezultaţi din acest proces biologic, în condiţiile în care procesul biologic menţionat şi-a găsit şi alte definiţii decât cea evocată de Guvernul României, printre care poate fi amintită şi cea dată de Dicţionarul limbii române moderne, care defineşte verbul „naşte" ca fiind acţiunea de a naşte şi rezultatul ei.

Ori este necontestat faptul că, în cazul unei sarcini gemelare, de tripleţi sau multipleţi fiecare făt are propriul său proces de dezvoltare şi de naştere, că acesta din urmă nu este instantaneu pentru toţi feţii şi că fiecare rezultat al procesului biologic devine, prin faptul naşterii, titular de drepturi şi obligaţii distincte, opinia Guvernului României privind sensul şi semnificaţia juridică a naşterii venind în contradicţie cu însăşi scopul declarat al adoptării OUG nr. 148/2005, care vizează „îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, în scopul stimulării creşterii natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copiilor".

Art. 3 din HG nr. 1025/2006 vine în contradicţie nu numai cu actul normativ cu forţă superioară, a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar şi cu dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţinând, prin mai multe decizii de speţă, cu valoare de precedent judiciar, că definiţia dată naşterii, prin art. 3 din HG nr. 1025/2006, încalcă principiul egalităţii de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi dintr-o sarcină gemelară şi cei proveniţi dintr-o naştere simplă, fără ca să existe o justificare de ordin obiectiv.

Faptul că, din motive ce nu interesează cauza, Guvernul a urmărit ca, prin definit naşterii, să restrângă sfera beneficiarilor indemnizaţiei prevăzută de art. 1 din OUG nr. 148/2005 şi că prin această conduită se completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară, o dovedeşte şi împrejurarea că însăşi legiuitorul a considerat necesar să intervină şi să modifice art. 2 din OUG nr. 148/2005, stabilind, prin Legea nr. 239 din 10 iunie 2009, că indemnizaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, înlăturându-se astfel discriminarea rezultată din definiţia dată naşterii, prin actul administrativ contestat.

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 134/CA din 31 mai 2010 a admis excepţia de nelegalitate invocată din oficiu de către instanţa de fond – Tribunalul Iaşi – privind acţiunea formulată de reclamantul P.G.G în contradictoriu cu D.M.P.S., Guvernul României şi A.J.P.S.

A constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 1482005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului referitoare la definiţia naşterii.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi D.M.S.S.F. Maramureş, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de nelegalitate.

Recurenţii au susţinut că dispoziţiile art. 2 din HG nr. 1825/2005 sunt conforme OUG nr. 148/2005, care a prevăzut acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma naşterii, astfel cum s-a constatat în Decizia nr. 937/2006 pronunţată de Curtea Constituţională.

Guvernul României a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere că măsurile de protecţie socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului, cum sunt cele privind alocaţia de stat pentru copii.

Recurentul a precizat că norma legală a recunoscut dreptul la acordarea unei singure indemnizaţii pentru familie, chiar dacă aceasta are doi copii gemeni şi că aceeaşi reglementare a fost menţinută de noile norme de aplicare a ordonanţei de urgenţă, aprobate prin HG nr. 1025/2006.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:

HG nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.

Instanţa de fond a apreciat corect că acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG nr. 148/2005 la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care dispoziţiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din HG nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.

Recurenţii au criticat neîntemeiat soluţia instanţei de fond, iar referirea la Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunţată de Curtea Constituţională nu are relevanţă în prezenta cauză, întrucât intimatul-reclamant nu a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidentă.

De asemenea, sunt fără relevanţă în prezentul litigiu susţinerile privind reglementarea cuprinsă în HG nr. 1025/2006, avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului pricinii, având ca obiect alte forme de protecţie socială acordate familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, cu începere de la 1 ianuarie 2007.

Faţă de titlul şi obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă şi susţinerea recurentului că indemnizaţia lunară nu reprezintă o măsură de protecţie a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanţa de urgenţă şi nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecţie socială.

În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 134 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3592/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs