ICCJ. Decizia nr. 3587/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3587/2010
Dosar nr. 389/102/2009
Şedinţa publică din 19 august 2010
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 583 din 14 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 389/102/2009, s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, a cererii formulate de petenta B.Z. în contradictoriu cu pârâta A.J.P.P.S. Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 61 din 24 martie 2010 a respins excepţia invocată ca inadmisibilă, reţinând în esenţă că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, are în vedere actele administrative cu caracter individual, ori hotărârea a cărei nelegalitate se invocă prin prezenta, are caracter normativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 61 din 24 martie 2010 a declarat recurs B.Z. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
1. Referitor la inadmisibilitatea excepţie recurenta a arătat că deşi dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la actul administrativ cu caracter individual, alin. (2) al aceluiaşi articol se referă la actul administrativ în general, fără a se face distincţie între caracterul său de act normativ sau individual.
2. Pe fondul excepţiei, recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 sunt contradictorii cu dispoziţiile şi scopul OUG nr. 148/2005.
A mai arătat recurenta că OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară care se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate într-una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar prin modul de definire a naşterii prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că recursul reclamantei este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006:
Actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând".
De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenţionată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în care legiuitorul nu diferenţiază între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Rezultă, aşadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia, în raport cu data apariţiei Legii nr. 554/2004, este admisibilă.
2. Pe fondul excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006:
HG nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, crează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG nr. 148/2005 la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care dispoziţiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din HG nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar la modul cum s-a definit naşterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Pentru considerente mai susmenţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii cererii şi constatării nelegalităţii prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.Z. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea şi constată nelegalitatea prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3590/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
