ICCJ. Decizia nr. 3615/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3615/2010
Dosar nr. 25673/3/2009
Şedinţa de la 19 august 2010
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.T.I.I. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să plătească suma de 101.858,67 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâta refuză să îşi îndeplinească atribuţiile prevăzute de lege pentru plata despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001.
În cauza pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, solicitând declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cererea fiind formulată împotriva unei instituţii de nivel central.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2897 din 26 octombrie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanţa competentă să soluţioneze actele autorităţilor şi instituţiile centrale, aparţine Curţilor de Apel.
La rândul ei şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2805 din 9 iunie 2010 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX A contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele hotărârii această instanţă a reţinut că dispoziţiile art. alin. (4) din Legea nr. 9/1998, republicată, dau în competenţa Tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal contestaţiile împotriva hotărârilor Comisiei centrale de stabilire a despăgubirilor.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul R.T.I.I. a chemat în judecată A.N.R.P., direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti intrat în proprietatea statului prin Decretul nr. 90/1950.
Cadrul legislativ care guvernează regulile plăţilor efective în contul despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001 este reprezentat de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, Titlul VII, aşa cum a fost modificată de OG nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII:
"Art. 19 - Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Contestaţia suspendă exerciţiul dreptului de dispoziţie asupra titlului de despăgubire al titularului. Despre contestaţii se va face menţiune în evidenţele ţinute de entitatea care îndeplineşte funcţii de registru şi depozitare pentru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Art. 20 - (1) Competenţa de soluţionare revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţară sau, după caz, la instanţa domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reşedinţă în România şi nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti".
Totodată, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,"Curţile de Apel judecă, în primă instanţă, (…) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ: „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Având în vedere dispoziţiile susmenţionate privind stabilirea competenţei şi în raport cu faptul că autoritatea chemată în judecată, respectiv A.N.R.P. este, potrivit art. 1 alin. (1) din HG nr. 363/2005, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe R.T.I.I. şi A.N.R.P., direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3614/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3616/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
