ICCJ. Decizia nr. 3593/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3593/2010
Dosar nr. 762/2010
Şedinţa publică din 19 august 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 644/225/2010 de către Judecătoria Dr. Tr. Severin a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a HG nr. 963/2002 anexa 36 poziţia 57. Inventarul bunurilor ce reprezintă domeniul public al comunei Ilovăţ.
A fost suspendată cauza până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
În motivarea actului de sesizare, Judecătoria Dr. Tr .Severin a reţinut .că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
Prin HG nr. 963/2002, se atestă apartenenţa la domeniul public al judeţului Mehedinţi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ a bunurilor cuprinse în anexele 1-65 care fac parte integrantă din hotărâre.
Imobilul din litigiu este cuprins în anexa nr. 36 poz. 57 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ilfovăţ şi de legalitatea acestei hotărâri depinde soluţionarea fondului cauzei întrucât reclamanta pretinde că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia încă din anul 1990.
În consecinţă, constatând că excepţia este admisibilă în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în baza alin. (1) din acelaşi text de lege, coroborat cu art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa a dispus sesizarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, trimiterea dosarului acestei instanţe în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocate şi suspendarea cauzei până la soluţionarea acesteia.
În motivarea excepţiei de nelegalitate a actului sus menţionat petenta CN P.R. SA, poşta Craiova, a învederat că HG 963/2002 este nelegală producând o vătămare a drepturilor câştigate „ope legis" în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 15/1990, dar şi în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele documente HG nr. 963/2002, anexa nr. 36 şi documentaţia înaintată de emitentul Guvernul României.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României, la data de 16 aprilie 2010 s-a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale incidente Curtea reţine următoarele:
Excepţia de nelegalitate vizează HG nr. 963/2002 privind atestarea domeniul public al judeţului Mehedinţi.
Întrucât se adresează unui subiect de drept concret individual determinat judeţul Mehedinţi - unitatea administrativ teritorială, actul este administrativ cu caracter individual şi nu colectiv normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Prin urmare în scopul asigurării protecţiei încrederii legitime şi securităţii raporturilor juridice civile născute în temeiul unor acte ce au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, Curtea statuează că nu este admisibilă cercetarea legalităţii unui astfel de act pe calea procedurii excepţiei de nelegalitate reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Concluzia se impune şi prin prisma jurisprudenţei constante a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi a C.J.U.E. care subliniază importanţa respectării principiilor securităţii juridice.
Pentru aceste considerente va respinge excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta CN P.R. SA, poşta Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Ilovăţ reprezentată de Consiliul Local al Comunei Ilovăţ şi Guvernul României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CN P.R. SA, poşta Craiova, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi susţinând în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate invocată, întrucât Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată pentru că aceasta viza un act administrativ cu caracter individual (HG nr. 1335/2001 prin care a fost trecută din domeniul privat al statului în domeniul public suprafaţa de pădure de 11,5536 ha pentru care reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi să li se reconstituie dreptul de proprietatea în temeiul Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 şi a Legii nr. 247/2005).
Este adevărat că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând pe cale de excepţie.
Însă judecătorul, în soluţionarea unei cauze şi în interpretarea prevederilor legale, are rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţia României, cu privire la aplicarea cu prioritate a tratatelor internaţionale la care România este parte, în cazul în care apreciază că normele de drept interne contravin acestora şi de a verifica compatibilitatea şi concordanţa normelor de drept intern cu reglementările şi jurisprudenţa comunitară.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaşte faptul că judecătorul naţional are obligaţia de a asigura efectul deplin al normelor Convenţiei, preeminenţa lor faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor (cauza V. contra Belgiei, cauza D.P. contra României).
Şi în privinţa normelor dreptului comunitar, Curtea de Justiţie de la Luxemburg a statuat că instanţa naţională este competentă să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act administrativ care i s-ar opune.
Acestea dovedesc că judecătorul poate înlătura dispoziţiile dintr-un act normativ, cum sunt cele din Legea nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii pentru că acestea încalcă principii fundamentale convenţionale şi comunitare.
Pentru că este prevăzută posibilitatea cenzurării oricând a legalităţii unui act administrativ cu caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului dar şi principiul securităţii raporturilor juridice.
Chiar dacă Curtea Europeană s-a pronunţat în sensul că nu trebuie instituită posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească pentru că s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, şi în cazul excepţiei de nelegalitate pot fi reţinute aceste susţineri pentru că există similitudinea de efecte juridice între hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi actul administrativ irevocabil emis de o autoritate şi necenzurat potrivit prevederilor legale ulterioare Legii nr. 554/2004.
Tot prin similitudine trebuie aplicată şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg care a stabilit, în privinţa posibilităţii de invocare a excepţiei de nelegalitate cu privire la actele instituţiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depăşeşte termenul limită pentru introducerea acţiunii,trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate a acestui act, nici chiar pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate).
Toate acestea dovedesc că instanţa de fond nu a pronunţat o sentinţă prin care încalcă Convenţia europeană a drepturilor omului, ci este conformă cu aceasta.
Celelalte motive de recurs ce vizează fondul excepţiei de nelegalitate nu pot fi analizate pentru că instanţa de fond a soluţionat cauza pe baza unei excepţii.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CN P.R. SA, poşta Craiova, împotriva sentinţei nr. 272 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova,secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3601/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
