ICCJ. Decizia nr. 364/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 364/2010
Dosar nr. 345/39/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul H.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 1999 din 04 septembrie 2007, emis de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcţia de inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar Suceava, a raportului de evaluare nr. 37388 din 02 august 2007 şi a datelor reţinute în conţinutul acestuia, precum şi să se constate nelegalitatea Notei MECT nr. 36857 din 24 iulie 2007. De asemenea, reclamantul a mai solicitat şi repunerea în funcţia deţinută anterior şi plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că ordinul de destituire menţionat a avut la bază raportul comisiei de evaluare nr. 37388 din 02 august 2007, în baza căruia i-a fost acordat un punctaj de 55,90 puncte, corespunzător calificativului nesatisfăcător, pentru activitatea managerială desfăşurată în anul şcolar 2006-2007.
A mai arătat reclamantul că ordinul de destituire din funcţie este nelegal, întrucât, potrivit Legii învăţământului şi Statutului personalului didactic controlul ar fi trebuit să se desfăşoare la încheierea anului şcolar, cu anunţarea din timp a tematicii şi obiectivelor urmărite. De asemenea, în raportul ministerial care a stat la baza ordinului nu sunt evidenţiate în mod voit unele elemente esenţiale, reclamantul apreciind că activitatea de control s-a desfăşurat discriminatoriu, numai în judeţele în care la conducerea inspectoratului şcolar judeţean se aflau membri ai unei anumite formaţiuni politice.
Reclamantul a mai arătat că echipa de conducere a Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava a mai fost controlată în cursul anului şcolar 2006/2007, fără ca în raportul încheiat să se consemneze vreun aspect din cele semnalate în raportul nr. 37388 din 02 august 2007.
După ce reclamantul a învederat instanţei de fond că a formulat acţiune pentru constatarea nulităţii raportului de evaluare nr. 37388/2007, la cererea sa, judecarea cauzei a fost suspendată la data de 14 ianuarie 2008, fiind repusă pe rol la 25 mai 2009, acţiunea pentru anularea raportului de evaluare menţionat fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Prin sentinţa nr. 125 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată .
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat îndeplineşte cerinţele legale din punct de vedere formal, în privinţa competenţei emiterii, procedurii de urmat şi a menţiunilor pe care trebuia să le cuprindă.
Totodată, s-a mai reţinut că, în urma evaluării activităţii manageriale pe perioada 01 septembrie 2006 - 07 iunie 2007, reclamantului i s-a acordat calificativul nesatisfăcător, iar contestaţia formulată de acesta a fost respinsă .
Instanţa fondului a reţinut că niciuna din criticile formulate de reclamant nu s-a dovedit a fi întemeiată, că acesta nu a probat existenţa unor cauze de nulitate a raportului de evaluare sau de nelegalitate a notei nr. 36857 din 24 iulie 2007 iar înscrisurile depuse la dosar nu sunt de natură a forma convingerea instanţei în acest sens.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul H.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în fapt invocând aceleaşi motive pentru care a solicitat anularea OMECT nr. 1999/2007 şi repunerea pe funcţia deţinută anterior cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.
În cererea de recurs sunt reluate argumentele din acţiune.
Astfel, arată recurentul că analiza comisiei a fost una arbitrară şi abuzivă, deoarece faza preliminară a evaluării nu a fost realizată la încheierea anului şcolar. Că actul administrativ atacat nu cuprinde o procedură de evaluare, ci numai dispoziţii ambigue care lasă la latitudinea inspectorilor şcolari modul în care acţionează în acest context.
Arată recurentul, că anterior acestei evaluări a primit calificativul „foarte bine" şi „bine", acordat de aceeaşi comisie.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că în raport cu obiectul prezentei cauze sentinţa recurată este netemeinică şi legală.
În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere la care face referire recurentul respectiv „nulitatea raportului de evaluare nr. 37888 din 2 august 2007 şi a datelor reţinute în conţinutul acestuia precum şi nelegalitatea Notei Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 36857 din 14 iulie 2007" au făcut obiectul dosarului nr. 352/39/2007 ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 44/2008, irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este nefundat, pentru considerentele ce ar fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar de conducere, de îndrumare şi de control se face anual, conform fişei de evaluare elaborată de Ministerul Educaţiei.
Acordarea calificativelor este o prerogativă a angajatorului, iar în cauză cererea ce vizează nulitatea raportului de evaluare nr. 3788 din 2 august 2007 şi a Notei Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 36857/2007 a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 44/2008 prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Este adevărat că procedura de acordare a calificativului este supusă controlului judiciar, puterea discreţionară a angajatorului neputând depăşi limitele legalităţii, în cauza însă recurentul reiterează critici aduse Ordinului nr. 1999 din 4 septembrie 2007 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin care s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Suceava, ordin ce avut la bază raportul Comisiei de evaluare prin care s-a acordat un punctaj de 55,90 puncte corespunzător calificativului „nesatisfăcător"., a cărui legalitate nu este înlăturată
În ceea ce priveşte aspectele invocate de recurentul reclamant privind momentul desfăşurării evaluării, precum şi faptul că nu a fost anunţată din timp tematica şi obiectivele controlului, Înalta Curte reţine că aceste aspecte au fost analizate de prima instanţă care a constatat că respectivele critici nu sunt întemeiate. În raport de prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 evaluarea se face anual, iar tematica şi obiectivele controlului au fost vizate şi transmise la I.S.J. prin Nota nr. 2449/DIC din 25 septembrie 2006. În conformitate cu pct. 3 din Cap. IX din contractul de management educaţional nr. 3359 din 2 mai 2006, eliberarea din funcţie are loc când în urma evaluării anuale, managerul educaţional a obţinut calificativul nesatisfăcător, conform fişei de evaluare obiectivă.
Raportul de evaluare întocmit de Comisia de evaluare numită prin Nota Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 36857/2007 a avut în vederea evaluarea activităţii desfăşurate de conducerea I.S.J. Suceava în anul şcolar 2006 – 2007.
Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant, că anterior acestei evaluări ar fi primit calificativul „bine", sau „foarte bine"nu poate fi reţinută ca un motiv de nulitate a raportului de evaluare anuală întocmit în prezenta cauză, raport care a stat la baza actului administrativ contestat şi care diferă ca tematică şi perioadă de evaluare, de alte controale efectuate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, privind activitatea desfăşurată de inspectoratele şcolare judeţene.
Constatând în cauză nu s-a dovedit existenţa unor motive de nulitate a actelor atacate în contencios administrativ, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant şi menţinută sentinţa recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.D. împotriva sentinţei nr. 125 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3644/2010. Contencios → |
|---|
