ICCJ. Decizia nr. 3578/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3578/2010
Dosar nr. 10519/299/200.
Şedinţa publică din 15 iulie 201.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 24 noiembrie 2008, reclamanta A.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 14.400 RON, reprezentând indemnizaţia de creştere a minorelor şi la plata sumei de 14.400 RON, reprezentând despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15 iulie 2005 a născut gemenele A.M.I. şi A.A.M. acestea, beneficiind de suma de 600 RON plătită de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială pentru ambii copii, sumă insuficientă pentru creşterea acestora.
S-a mai arătat că potrivit legii, mamele primesc indemnizaţie la fiecare naştere, fără să se facă vreo referire la mamele care, la o singură naştere, pot aduce pe lume doi, trei sau mai mulţi copii, precizând că, deşi are gemeni, beneficiază de indemnizaţie pentru un singur copil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 148/2006, modificată şi completată şi ale art. 1020 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 325 din 6 martie 2009 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 14495 din 02 decembrie 2009 şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a reţinut că în cauză se contestă actul administrativ prin care s-a stabilit cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, adică Decizia nr. 2361 din 20 februarie 2006 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
3. Hotărârea instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul
Învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 2892 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din 15 iunie 2010, reclamanta a precizat acţiunea, în sensul că nu contestă Decizia de stabilire a cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului, cauza având ca obiect pretenţii constând în indemnizaţia cuvenită pentru cei doi minori şi despăgubiri.
Astfel, în raport de obiectul acţiunii care constă în obligarea pârâţilor la despăgubiri, a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
4. Instanţa competentă să soluţioneze cauza
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este principiul disponibilităţii, cristalizat în dispoziţia cuprinsă în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căreia:
„În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
Or, în raport de petitul acţiunii, dar şi de poziţia ferm exprimată de reclamantă în Şedinţa publică din 15 iunie 2010 în faţa Curţii de apel, în sensul că nu contestă Decizia de stabilire a cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului, nu există nicio justificare legală pentru atragerea competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Ca urmare, după cum bine a reţinut judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării prezentei cauze aparţine instanţelor de drept comun, adică potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în primă instanţă, judecătoriei.
Din punct de vedere teritorial, în raport de art. 5 C. proc. civ. care reglementează competenţa teritorială de drept comun, reţinând că pârâţii au sediul în raza Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, se va stabili competenţa soluţionării cauzei de faţă în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.M.C. pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3580/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
