ICCJ. Decizia nr. 37/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 37/2010
Dosar nr. 455/54/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanţii S.I., S.P., S.E., S.I. şi S.O.E. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia Pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, Ministerul Economiei Şi Finanţelor, D.G.F.P. Gorj, pentru refuzul nejustificat de a acorda despăgubirile în cuantum de 94.227,15 lei reprezentând contravaloarea a 94.277 acţiuni ce au fost stabilite prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 892din 25 iulie 2006.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin sentinţa nr. 1702 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă prin neapelare s-a admis contestaţia introdusă de aceştia şi s-a constatat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent corespunzător sumei de 94.227 RON pentru casa şi terenul situate în Târgu Jiu, care au fost confiscate abuziv de regimul comunist, nefiind posibilă restituirea acestora în natură.
În baza acestei sentinţe a fost emisă cu mare întârziere Decizia de despăgubire nr. 892 din 25 iulie 2006 şi atestatul nr. 2059 din 7 martie 2007 pentru cele 94.277 acţiuni cuvenite, cumulate pentru toţi reclamanţii.
Deoarece reclamanţii nu au fost despăgubiţi au fost nevoiţi ca în luna decembrie 2008 să introducă plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru refuzul nejustificat şi abuziv de a satisface cererea pentru acordarea despăgubirilor în baza OUG 81/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 27 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constat că acţiunea formulată la 16 februarie 2009 este tardiv introdusă, urmând să fie respinsă, ca atare.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii S.I., S.P., S.E., S.I. şi S.O.E. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond a schimbat obiectul acţiunii pronunţând o sentinţă nelegală, sentinţa fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) pct. a din Legea nr. 554/2004 şi a art. 129 alin. (6) şi (4) C. proc. civ.
În mod nelegal, instanţa de fond a respins acţiunea ca tardiv introdusă, această excepţie invocată din oficiu ar fi trebuit să fie pusă în dezbaterea părţilor conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., ceea ce duce la aplicarea greşită a legii, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Arată recurenţii că de altfel acţiunea nici nu este tardiv introdusă, întrucât a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 11 alin. (1) pct. a din Legea nr. 554/2004.
Intimatul-pârât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata – pârâtă D.G.F.P. Gorj – a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând totodată că Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală în cauză.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele următoare:
Instanţa de fond a constatat tardivă acţiunea, luând în considerare faptul că prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 892 din 25 iulie 2006 s-a emis titlul de despăgubire reclamanţilor în cuantumurile precizate în anexă.
A considerat instanţa de fond că în raport de data introducerii acţiunii, 16 februarie 2009, acţiunea reclamanţilor, privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 94.227, 15 lei reprezentând contravaloarea a 94.277 acţiuni – este tardivă.
Această apreciere este eronată în raport de împrejurarea că refuzul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor privind acordarea de despăgubiri în numerar, a fost concretizat în adresele de răspuns nr. 777352 din 19 ianuarie 2009 şi nr. 776565 din 6 ianuarie 2009 chiar dacă cererile prealabile ale reclamanţilor au fost formulate sub nr. 707070 din 30 martie 2007.
În raport de acest ultim răspuns – refuz al autorităţii pârâte intimate din data de 6 şi respectiv 19 ianuarie 2009, acţiunea reclamanţilor nu este tardivă, nefiind aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, Înalta Curte în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I., S.P., S.E., S.I. şi S.O.E. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
