ICCJ. Decizia nr. 384/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 384/2010
Dosar nr. 440/59/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 16 aprilie 2009, reclamantul R.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, să se dispună anularea hotărârii nr. 10519 din 20 februarie 2009 prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 218 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului R.E., a anulat hotărârea nr. 10519 din 20 februarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş pe care a obligat-o să emită hotărârea de recunoaştere a calităţii reclamantului de refugiat şi de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din OG nr. 105/1999, începând cu data de 01 martie 2009.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul R.E. s-a născut la data de 29 octombrie 1943 în localitatea M. Kogălniceanu, mama reclamantului fiind strămutată din localitatea Cociumar, judeţul Durostor, în luna septembrie 1940.
Curtea de Apel Constanţa a apreciat că, deşi nu era născut sau conceput la data strămutării părinţilor săi, reclamantul beneficiază de statutul acestora de refugiaţi, dat fiind faptul că a fost afectat în mod indiscutabil de această formă de persecutare la care au fost supuşi părinţii săi, prin mutarea forţată din teritoriile cedate Bulgariei prin Tratatul de la Craiova semnat la 7 septembrie 1940.
De asemenea, instanţa fondului a apreciat ca fiind formală recunoaşterea statutului de persoană strămutată exclusiv pe criteriul că strămutarea a avut sau nu loc în perioada de concepţie.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că face o interpretare eronată a probatoriului cauzei, cât şi a legislaţiei aplicabile. Apreciază că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit strămutarea din localitatea de domiciliu.
Mai arată recurenta că reclamantul R.E., fiind născut după 37 luni de la strămutarea mamei sale, la data respectivă nefiind nici măcar conceput, ar fi putut beneficia de drepturile solicitate numai în situaţia în care s-ar fi născut după cel mult 300 de zile de la strămutare – adică în perioada legală de concepţie.
În sprijinul recursului sunt invocate precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum şi adresa nr. 77762/2005 a Ministerului Justiţiei.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul s-a născut la data de 29 octombrie 1943 în localitatea M. Kogălniceanu - după data la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din judeţul Caliacra – Bulgaria, ca urmare a schimbului de populaţie reglementat prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940, nu există temei legal pentru a-l exclude pe reclamant de la beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că reclamantul s-a născut la data de 29 octombrie 1943, în România, localitatea M. Kogălniceanu, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi, provenind din Bulgaria, judeţul Durostor.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, în condiţiile în care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, legal şi temeinic, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 29 octombrie 1943 în localitatea de strămutare a familiei sale, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv, 6 martie 1945, începând cu luna următoare celei în care a depus la Casa judeţeană de pensii cererea de acordare a drepturilor.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 218 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 387/2010. Contencios. Anulare proces verbal de... → |
|---|
