ICCJ. Decizia nr. 382/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 382/2010
Dosar nr. 911/44/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, suspendarea executării Ordinului nr. 564/2009.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că prin ordinul respectiv s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director la Direcţia Judeţeană pentru Tineret Brăila şi încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul.
Totodată, reclamantul a mai arătat că:
- în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii funcţia de director nefiind vizată de prevederile art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009;
- ordinul este nelegal, fiind nesocotite prevederile legale privind reducerea unui post de către o instituţie publică şi înfiinţarea unui post de natura celui desfiinţat;
- prin ordinul menţionat i-a fost încălcat dreptul la muncă, la protecţia socială a muncii şi la un trai decent;
- suspendarea solicitată este în deplin acord cu Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei.
Prin sentinţa nr. 158/F din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.S. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 564 din 24 aprilie 2009 al ministrului tineretului şi sportului, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin ordinul a cărui suspendare a executării se solicită, a fost afectat dreptul la muncă al reclamantului, precum şi dreptul la un trai decent ca o consecinţă a încetării raporturilor de serviciu şi pierderii tuturor drepturilor salariale aferente, fiind îndeplinite astfel, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel, amintită, a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurentul critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond pe următoarele considerente:
- nu s-a constatat din împrejurările cauzei dacă există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate;
- nu este îndeplinită condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât prin ordinul atacat nu se creează o pagubă iminentă Direcţiei Judeţene pentru Tineret.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinul nr. 564 din 24 aprilie 2009, emis în temeiul OUG nr. 37/2009, s-a dispus desfiinţarea funcţiei de publice de conducere de director la Direcţia Judeţeană pentru Tineret Brăila şi încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.
Sub aspectul fondului cauzei, hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil acrului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Îndeplinirea respectivelor condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
In speţă, prevederile OUG nr. 105/2009, care au preluat soluţiile juridice cuprinse în OUG nr. 37/2009, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională reţinând , între altele, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice şi a actului de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze, de natură a afecta statutul juridic al unor funcţionari de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate.
Or, această împrejurare este de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului subsecvent emis în baza respectivului act normativ, alături de celelalte aspecte de aparentă nelegalitate indicate de reclamant şi reţinute de prima instanţă, astfel încât susţinerile recurentului circumscrise neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat nu pot fi primite.
Nejustificate sunt şi susţinerile acestuia cu privire la neîndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, întrucât prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere se produce un prejudiciu material şi previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarului public eliberat din funcţie, precum şi o posibilă perturbare gravă a funcţionării respectivului serviciu public.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 158/F din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 383/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
