ICCJ. Decizia nr. 3673/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3673/2010
Dosar nr. 5536/2/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4357 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei în fond după casare, a admis excepţia rămânerii fără obiect a cererii formulate de reclamanta SC D.R.T. SRL şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC D.R.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R., Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale - A.S.S.I., SC L.T. SRL şi SC V.I. SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
potrivit precizării formulate în dos. nr. 3407/2/2008, reclamanta a solicitat în cauză exclusiv suspendarea emiterii actului administrativ - licenţă de traseu pentru traseul Bucureşti - Sat Copăceni, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste licenţe de traseu au fost emise încă de la data de 01 iulie 2008.
În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului reclamantei de la termenul din 08 decembrie 2009, conform căreia a formulat o precizare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, precizare care însă nu a ajuns la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că modificarea cererii de chemare în judecată se poate face în condiţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., or, în cauză, reclamanta nu mai era în termen pentru a formula cerere de întregire sau de modificare a acţiunii.
Faţă de cele reţinute anterior, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi la faptul că au fost emise licenţele de traseu, cererea de suspendare a executării a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D.R.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că acţiunea trebuia interpretată de către instanţa de fond ca fiind o solicitare de suspendare a efectelor actului administrativ - licenţă de traseu - emis de către o autoritate publică cu încălcarea dispoziţiilor legale, existând în acest sens probe la dosar care să indice fraudarea unei licitaţii publice.
Se mai arată că la momentul introducerii acţiunii în instanţă licenţele de traseu nu erau încă emise, iar faptul că aceste licenţe au fost emise ulterior nu poate fi imputat reclamantei deoarece aceasta a introdus acţiunea în timp real, existând posibilitatea ca aceste acte să nu fi fost emise dacă instanţa de fond ar fi soluţionat cauza pe fond şi nu pe excepţie.
În motivarea recursului se reţine că, deşi este vorba de o acţiune ce are ca obiect suspendare emitere acte administrative în scopul evitării producerii unor prejudicii, instanţa de fond a respins acţiunea fără a analiza fondul cauzei, deşi erau indicii suficiente care să arate că a fost vorba de o fraudare a licitaţiei.
Se mai arată de către recurentă faptul că instanţa supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece existau indicii clare care demonstrează că atribuirea acestui traseu a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Recurenta apreciază că instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti - învestită cu soluţionarea acţiunii a nesocotit dispoziţiile instanţei supreme şi, fără a lua în considerare motivele ce au condus la casarea sentinţei, s-a pronunţat şi de această dată pe o excepţie şi anume pe excepţia lipsei de obiect a cererii, cu motivarea că licenţele de traseu au fost emise de către A.R.R., astfel nemaifiind necesară studierea fondului.
Recurenta subliniază că în cazul de faţă instanţa de fond a fost sesizată cu o cauză privind dreptul de a beneficia de suspendarea efectelor unor acte administrative până la judecarea procesului ce vizează fondul cauzei, respectiv anularea actelor emise prin fraudarea unei licitaţii, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta-reclamantă a solicitat în prezenta cauză, în mod exclusiv, suspendarea emiterii actului administrativ licenţă de traseu pentru traseul interjudeţean Bucureşti – Sat Copăceni, aşa cum rezultă din precizarea formulată de reclamantă în dosarul nr. 3407/2/2008, la termenul din 25 iunie 2008.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că licenţele de traseu pentru cele 105 curse de pe traseul interjudeţean Bucureşti - Sat Copăceni, Cod traseu 234133, au fost emise şi eliberate pârâtelor încă de la data de 1 iulie 2008, astfel încât în mod corect a respins instanţa de fond cererea recurentei ca rămasă fără obiect.
Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile recurentei potrivit cărora, deşi este vorba de o acţiune ce are ca obiect suspendare emitere acte administrative în scopul evitării producerii unor prejudicii, instanţa de fond a respins acţiunea fără a analiza fondul cauzei.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei referitoare la faptul că vinovată de emiterea licenţelor este instanţa de judecată care nu şi-a îndeplinit rolul activ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC D.R.T. SRL va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.R.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4357 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3671/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3675/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
