ICCJ. Decizia nr. 389/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 389/2010
Dosar nr. 3000/1/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1711 din data de 25 martie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 72/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a apreciat greşit situaţia de fapt care rezulta din materialul probator conţinut de dosarul cauzei.
Astfel, intimatul R.M.T.I. este angajat la Universitatea Petroşani, în funcţia de conferenţiar - catedra de tehnică minieră şi geologie, calitate în care s-a înscris la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar (întocmind un dosar de concurs) la Facultatea de Mine.
In baza criteriilor aprobate prin Ordinul M.E.C.T. nr. 5098 din 3 octombrie 2006 Comisia de concurs a procedat la analiza dosarului petentului şi a întocmit un raport prin care s-a constatat că reclamantul R.M.T.I., conferenţiar universitar îndeplineşte criteriile de evaluare pentru ocuparea postului de profesor universitar.
Dosarul împreună cu acest raport au fost depuse la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Comisia de Specialitate Geografie, Geologie şi Ştiinţele Mediului din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare în componenţa B.D. - preşedinte, R.C., N.S., I.C., D.C. şi G.D. - membri, întrunită în şedinţa din 7 martie 2007, a analizat dosarul de concurs şi a confirmat dosarul cu 4 voturi pentru, o respingere şi o abţinere.
Respingerea a fost invocată de prof. dr. I.C. care a susţinut că intimatul-reclamant nu are suficiente lucrări publicate în străinătate, iar cartea prezentată este în proporţie de80-90% copiată din alte cărţi fără citarea sursei bibliografiei în text şi nici nu dovedeşte că a urmat o şcoală astfel încât nu se confirmă îndeplinirea criteriului 3 (fila 120).
Doamna prof. dr. universitar I.C. a şi sesizat M.E.C.T. cu privire la situaţia de conflict de interese creată la această comisie, respectiv faptul că doi dintre membrii Comisiei de promovare constituită la nivelul Universităţii Petroşani sunt şi membrii Comisiei de Geologie şi Geografie.
În şedinţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 27 aprilie 2007 a fost prezentat dosarul intimatul-reclamant şi s-a propus neconfirmarea titlului didactic pentru intimatul-reclamant. In această şedinţă s-a confirmat existenţa unui conflict de interese pentru doi membrii ai comisiei de concurs, care fac parte şi din comisia de specialitate (fila 117 dosar instanţă fond).
Contrar reţinerii instanţei de fond, Comisia de specialitate a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a analizat dosarele de concurs şi lucrările anexate şi a propus rezoluţiile ce au fost dezbătute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare în sesiunea de un an din 27 aprilie 2007, aşa cum rezultă din documentul aflat la fila 115 dosar emis de M.E.C.T
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a analizat atât cazul intimatului-reclamant cât şi sesizarea intimatei I.C., aşa cum rezultă din procesul verbal din reuniunea de lucru din 27 aprilie 2007, (fila 117 dosar instanţa de fond), aşa că în mod greşit prima instanţă a reţinut că respingerea dosarului intimatului-reclamant s-a făcut numai pe temeiuri formale.
De altfel însăşi instanţa de fond susţine în motivarea sentinţei atacate că dl. R.M.T.I., îndeplineşte cele 4 criterii de evaluare pentru conferirea titlului de profesor universitar aşa cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 5098 din 3 octombrie 2006 emis de M.E.C.T.
A constatat Înalta Curte că instanţa de fond, în mod greşit, substituindu-se comisiei de specialitate din Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, a concluzionat că nu este întemeiată susţinerea intimatei profesor dr. I.C. că intimatul-reclamant ar fi copiat din alte cărţi în proporţie de 80-90% conţinutul cărţii prezentate.
în mod neîntemeiat, în depăşirea competenţei prevăzute de lege (art. 1 din Legea nr. 554/2004), instanţa de fond a apreciat că cele 3 lucrări publicate în Bulgaria, Rusia şi India de către intimatul-reclamant ar dovedi activitatea ştiinţifică a acestuia, de natură a justifica numire sa ca profesor universitar.
A apreciat Înalta Curte că asupra acestei chestiuni nu mai avea a se pronunţa decât Comisia de specialitate a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi nimeni altcineva. Instanţa de fond avea a aprecia numai dacă în toată procedura desfăşurată începând de la depunerea dosarului de concurs au fost respectate dispoziţiile legale, pentru a nu exista un abuz de drept administrativ, iar nu să se pronunţe cu privire la capacitatea ştiinţifică a candidatului.
A arătat Înalta Curte că instanţa de fond a constatat, fără competenţă, că după aprecierea sa candidatul „ar fi citat sursele bibliografice în textul cărţii prezentate", contrazicând aprecierea ştiinţifică a intimatei I.C.
In mod evident pregătirea ştiinţifică a intimatului-reclamant concretizată în lucrările publicate în străinătate prezentate Comisiei nu este suficient dovedită pentru ca acesta să fie ocupe postul de profesor universitar.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul R.M.T.I., solicitând modificarea în totalitate a acesteia.
Cererea de revizuire nu a fost motivată.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că cererea formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 1-10 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. In cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apăraţi de loc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. în cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
9.dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare."
Examinând cererea, faţă de faptul că revizuentul nu a depus motivele pentru care consideră că se impune revizuirea şi astfel nu poate fi apreciată existenţa vreunuia din cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-10 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă şi urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.M.T.I. împotriva deciziei civile nr. 1711 din data de 25 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3833/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3931/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
