ICCJ. Decizia nr. 3713/2010. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3713/2010
Dosar nr. 3088/103/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 19/ CA din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în cauza ce a făcut obiectul dosarului dosarul nr. 3088/103/2009 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâţii C.J.N. prin P. şi J.N. prin P.C.J.N., fiind anulat art. 10 din Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 70 din 29 aprilie 2009, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcţia de director executiv la D.G.A.S.P.C. Neamţ, fiind obligat pârâtul J.N. prin P.C.J. Neamţ la plata către reclamant a drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariate aferente funcţiei de director executiv, respectiv funcţiei de şef serviciu.
În esenţă, s-a reţinut că desfiinţarea postului de director executiv şi înlocuirea acestuia cu postul de director general este nelegală şi contravine dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 188/1999 şi art. 4 din Regulamentul anexă la HG nr. 1434/2004 şi Regulamentul D.G.A.S.P.C. Neamţ în vigoare la data adoptării H.C.J. nr. 70/2009 în condiţiile în care D.G.A.S.P.C. Neamţ este o instituţie care funcţionează la nivelul unei unităţi administrativ teritoriale şi nu la nivelul administraţiei publice centrale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii J.N. şi C.J. Neamţ susţinând că la baza înfiinţării funcţiei de director general au stat prevederile art. 13 alin. (3) coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 188/1999 şi împrejurarea că D.G.A.S.P.C. Neamţ are un număr de 1176,5 posturi, peste minimul de 150 de posturi prevăzut de lege.
La termenul de judecată din data de 03 iunie 2010 recurentele au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, sub aspectul condiţionării stabilirii funcţiilor publice prevăzute la alin. (1) lit. a) şi în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică locală de existenţa unui număr de minim 150 de posturi, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale.
În susţinerea excepţiei, recurenţii au arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, prin acţiunea formulată reclamantul invocând încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin aprecierea că un minim de 150 de posturi trebuie să aibă natura funcţiei publice.
Pe de altă parte s-a susţinut că dispoziţiile arătate încalcă normele constituţionale prevăzute de art. 16 alin. (3), art. 53 şi art. 20, prin afectarea stabilităţii funcţiei publice şi implicit a dreptului de acces la acestea, restrângerea drepturilor persoanei afectate disproporţionat în raport de situaţia de fapt şi încălcarea principiului general al dreptului comunitar privind securitatea juridică.
Intimatul - reclamant a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind contestate în cauză chestiuni de nelegalitate a actului administrativ, iar nu dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă publică din data de 3 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, formulată de recurenţii-pârâţi C.J.N. şi J.N. prin P.C.J. Neamţ, stabilind termen pentru judecata recursului la data de 1 iulie 2010, ora 9,00, cu citarea părţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, invocată de recurenţi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale în scopul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţei de judecată, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, se referă la legătura dintre norma contestată şi soluţionarea cauzei, la cei cărora le este recunoscut dreptul de a invoca excepţia şi inexistenţa unei decizii anterioare de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor invocate.
Drept urmare, stabilirea incidenţei prevederilor contestate prin excepţia invocată reprezintă o chestiune de apreciere a probatoriului raportat la considerentele de ordin teoretic privind scopul instituirii funcţiilor de conducere, pe de o parte, precum şi structura şi natura posturilor avute în vedere, pe de altă parte.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au formulat recurs pârâţii C.J.N. prin P. şi J.N. prin P.C.J. Neamţ.
În motivarea recursului, în esenţă, s-a susţinut că:
În măsura în care instanţa de recurs a apreciat că nu ar exista o legătură cu cauza, motivat de faptul că în speţă ar fi aplicabile normele Regulamentului, cadru de organizare şi funcţionare a D.G.A.S.P.C., iar nu cele ale Legii nr. 188/1999, ar însemna că prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale să se fi antepronunţat cu privire la soluţia asupra recursului.
Condiţia cerută de Legea nr. 47/1999 vizează legătura cu cauza sub aspect obiectiv şi nu legătura cu interpretarea sau hotărârea juridică pe care o va da instanţa de recurs în soluţionarea căii de atac, cu alte cuvinte trebuind să se verifice dacă dispoziţiile legale în discuţie au fost invocate de părţi în cererile lor.
Cu uşurinţă se poate observa că de modul de interpretare a dispoziţiilor amintite depinde soluţia ce se va da cauzei deduse judecăţii, astfel că în situaţia în care ar fi admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată aceasta ar avea, fără discuţie o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea Încheierii din şedinţa de judecată din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, formulată de recurenţii – pârâţi C.J.N. şi J.N., prin P.C.J. Neamţ, rezultă că instanţa a pronunţat soluţia respectivă reţinând, în esenţă, că stabilirea incidenţei prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1998 reprezintă o chestiune de apreciere a probatoriului, raportat la considerentele de ordin teoretic privind scopul instituirii funcţiilor de conducere şi structura şi natura posturilor avute în vedere.
Invocarea neconstituţionalităţii art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin prisma motivelor invocate precum şi a motivelor de recurs, observă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este pur formală, în speţă nefiind în discuţie un posibil conflict între o normă legală şi norme din Legea fundamentală. În esenţă, se susţine de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, că prima instanţă în mod eronat nu a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar apoi, în recursul împotriva Încheierii de şedinţă din 3 iunie 2010, că de modul de interpretare a acelor dispoziţii legale depinde soluţia ce se va da în cauză, or interpretarea unui text de lege, precum şi incidenţa/inaplicabilitatea acestuia într-o speţă, este atributul suveran al instanţei de judecată, nu al Curţii Constituţionale.
Aşadar, în mod corect Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia invocată, în consecinţă, Înalta Curte urmând să respingă, ca nefondat, recursul declarat împotriva Încheierii de şedinţă din 3 iunie 2010, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii J.N. şi C.J.N. împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 3 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3697/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3714/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
