ICCJ. Decizia nr. 3716/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3716/2010
Dosar nr. 410/42/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta sc E.g. sa Buzău, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., a solicitat anularea deciziei (adresei) A.N.V. nr. 7221/TFN din 25 februarie 2009 prin care i s-a comunicat răspunsul la contestaţia sa nr. 321 din 04 februarie 2009, înregistrată la A.N.V. sub nr. 7221 din 06 februarie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin adresa nr. 95 din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V. sub nr. 2795 din 15 ianuarie 2009, în calitate de antrepozitar autorizat, în temeiul prevederilor pct. 8 alin. (61) – (64) si ale pct. 66 din titlul VII „Accize şi alte taxe speciale" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi a altor dispoziţii exprese, a formulat cerere pentru obţinerea încadrării pe poziţii şi coduri tarifare a produselor B. 21 % - Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votcă 21 %, P., cu aromă de prune 21 %.
Susţine reclamanta că încadrarea tarifară a acestor produse considerate „intermediare", astfel cum a fost realizată de A.N.V. prin adresa (Decizia) nr. 2795/SLV/TFN din 02 februarie 2009 şi confirmată prin Decizia (adresa) A.N.V. nr. 7221 /TFN din 25 februarie 2009 este greşita, întrucât cele trei produse pentru care a solicitat încadrarea tarifară, B. 21 %, Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votca 21 %, P., cu aromă de prune 21 %, au fost încadrate de A.N.V. la poziţia tarifară 2208 şi subpoziţiile 2208 90 69, 2208 90 78 în loc de a fi încadrate în mod corect la poziţia tarifară 2206 şi subpoziţiile 2206 00 59 (prezentată în recipiente cu un conţinut de maximum 2 litri) şi 2206 00 89 (prezentată în recipiente cu un conţinut de peste 2 litri).
Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 167 din data de 9 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta sc E.g. sa Buzău în contradictoriu cu pârâta A.N.V.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin adresa nr. 95 din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V. sub nr. 2795 din 15 ianuarie 2009, reclamanta în calitate de antrepozitar autorizat a formulat cerere pentru obţinerea încadrării pe poziţii şi coduri tarifare a produselor B. 21 %, Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votcă 21 %, P., cu aromă de prune 21 %.
Instanţa a constatat că pârâta a reţinut în mod corect aplicabilitatea pct. 8 alin. (61) – (64) şi ale pct. 66 din titlul VII „Accize şi alte taxe speciale" din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, şi a dispoziţiilor art. 27 ale Ordinului nr. 356/2008 privind modificarea Ordinului vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea Laboratorului vamal central şi modalitatea de efectuare a analizelor, precum şi a Regulamentului Comisiei nr. 1031/2008 din 19 septembrie 2008 pentru modificarea Anexei I a Regulamentului Consiliului nr. 2658/1987, privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, precum şi faptul că, clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se stabileşte conform Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, conform Notelor explicative publicate în J.O. nr. 133 seria C/2008.
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că produsele reclamantei, conform specificaţiilor de produs nr. DC/1/14/2009 sunt băuturi fermentate de concentraţie alcoolică, la care 91,07 % din totalul alcoolului etilic conţinut este alcool etilic distilat, iar 8,93 % din totalul alcoolului etilic este alcool etilic de fermentaţie, rezultând că sunt întrunite caracteristicile băuturilor alcoolice distilate şi că au fost în mod legal încadrate la subpoziţii ale poziţiei 2208.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta - reclamantă
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat recurs reclamanta sc E.g. sa Buzău.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, în considerarea următoarelor aspecte înfăţişate:
- instanţa de fond a preluat în integralitate susţinerile intimatei - pârâte, fără aşi motiva şi argumenta soluţia adoptată;
- în mod eronat s-a reţinut că băuturile pentru care a fost contestată încadrarea în Codurile tarifare conţin o concentraţie alcoolică de 91,07 % alcool etilici distilat din totalul alcoolului conţinut, fără a se preciza însă care document demonstrează o astfel de concluzie;
- pentru ca un produs să se înscrie în categoria alcoolului etilic este necesar, potrivit art. 173 alin. (2) Cod Fiscal, să aibă o concentraţie alcoolică de peste 22 % în volum, în vreme ce produsele recurentei - reclamante au o concentraţie de 21 % volum astfel cum o atestă probele depuse la dosar;
- dacă instanţa de fond ar fi avut dubii cu privire la situaţia de fapt expusă şi faţă de conţinutul documentelor înfăţişate s-ar fi impus să dispună din oficiu efectuarea unei expertize, tocmai pentru a stabili cu claritate încadrarea în poziţia tarifară.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Analizând sentinţa atacată în raport de prevederile legale incidente, de actele şi lucrările dosarului şi faţă de criticile recurentei - reclamante, Înalta Curte reţine că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., teza a 2-a.
Apreciind că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv de efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, se va dispune aşadar, ca o consecinţă a admiterii recursului, casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin acţiunea introductivă, recurenta - reclamantă a solicitat anularea deciziilor (adreselor) emise de A.N.V. prin care, pe de o parte, s-a refuzat încadrarea produselor societăţii reclamante la poziţia tarifară 2206, subpoziţiile 2206 00 59 şi 2206 00 89, iar pe de alta s-a comunicat răspunsul comunicat la contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 2795 din 2 februarie 2003.
Actele atacate au natura juridică a unor acte administrative, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin conţinutul lor, au produs efecte juridice, şi au creat societăţii reclamante o situaţie juridică determinată prin încadrarea într-o anume poziţie tarifară a produselor alcoolice indicate.
O astfel de determinare a încadrării de către A.N.V. a băuturilor alcoolice indicate de recurentă este în mod evident de natură a produce consecinţe din punctul de vedere al obligaţiilor fiscale ale societăţii, constând în achitarea unei accize într-un cuantum diferit.
În acord cu cele menţionate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că se impunea efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, date fiind poziţiile diferite ale părţilor şi gradul înalt de tehnicitate şi de specificitate al problemei ce se cerea a fi desluşită, respectiv concentraţii alcoolice, raportat la ingredientele folosite şi la tehnologia de fermentare.
De altfel, din actele dosarului rezultă că şi prima instanţă, la termenul de judecată din data de 19 iunie 2009, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize de specialitate prin care să fie verificată întreaga documentaţie depusă la dosar, în vederea corectei determinări a poziţiei tarifare pentru categoriile de băuturi indicate de recurentă.
Ulterior, s-a renunţat la administrarea acestei probe, fără însă a se motiva convingător o astfel de decizie.
Apreciind că în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru justa stabilire a situaţiei de fapt şi în vederea unei corecte aplicări a prevederilor legale în materie se impunea efectuarea unei expertize de specialitate, argumentele prezentate în cuprinsul sentinţei recurate reprezentând, în adevăr, mai degrabă punctul de vedere al autorităţii intimate, Înalta Curte, pe temeiul legal sus-arătat va admite recursul de faţă, va casa hotărârea primei instanţe şi va trimite cauza spre rejudecare, ocazie cu care se va completa probatoriul în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC E.G. SA Buzău împotriva sentinţei nr. 167 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3714/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3717/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
