ICCJ. Decizia nr. 3717/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3717/2010
Dosar nr. 1577/54/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Z.F., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a solicitat anularea actului administrativ nr. 913122 din 16 decembrie 2008 emis de pârâtă, constatarea inexistenţei debitului de 1.944.477.522 lei (rol) stabilit prin procesul verbal de contravenţie seria B nr. 0058645 din 14 iunie 2000 şi obligarea pârâtei la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin restituirea sumelor reţinute de C.A.S. Olt prin poprirea pensiei.
În motivarea acţiuni, reclamanta a arătat că prin cererea nr. 913122 din 10 noiembrie 2008 a solicitat pârâtei A.N.A.F. Bucureşti să se constate vătămarea gravă a intereselor reclamantei urmare a unui debit inexistent.
A mai susţinut reclamanta că prin răspunsul nr. 913122 din 16 decembrie 2008, comunicat pe data de 20 decembrie 2008, pârâta a apreciat că obligaţia de plată în sarcina reclamantei a fost stabilită în baza deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 2093 din 19 decembrie 2003 situaţie în care constatarea inexistenţei debitului este de competenţa instanţei de judecată.
De asemenea, pârâta în mod greşit nu a făcut aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 228/2007, potrivit cu care o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un act normativ să nu mai fi executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, şi că deşi prevederile art. 12 alin. (1) din OG 2/2001 astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale sunt în vigoare de la 27 aprilie 2007, A.F.P. Slatina nu a radiat din evidenţele sale debitul în cuantum de 1.944.477.522 lei (rol).
În continuare, a susţinut că procedura de faliment a S.C. G.T. SRL s-a închis prin sentinţa nr. 606 din 09 octombrie 2006, iar debitul a fost transmis pentru executare A.F.P. Slatina, fiind încasată prin poprire suma de 564 lei.
S-a mai arătat că G.D. nu mai poate fi executat silit în Germania în temeiul Directivei 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008, debitul neregăsindu-se la art. 1 şi 2 din convenţie întreaga sumă urmând să fie recuperată doar de la reclamantă, deşi a deţinut doar 6,36 din părţile sociale.
Conchide, arătând că prin actul administrativ contestat, nr. 913122 din 16 decembrie 2008, A.N.A.F. Bucureşti, a vătămat-o pe reclamantă în drepturile sale ca urmare a nerespectării principiului proporţionalităţii răspunderii şi dispoziţiilor Curţii Constituţionale.
Ulterior, prin precizările la acţiunea introductivă din data de 25 septembrie 2009, reclamanta a mai arătat că actul atacat, respectiv adresa nr. 913122 din 16 decembrie 2008 emisă de A.N.A.F. este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 având în vedere că toate actele efectuate înainte şi după pronunţarea deciziei nr. 2093 din 19 decembrie 2003 au fost efectuate de A.F.P. Olt.
La data de 06 octombrie 2009, reclamanta a arătat că renunţă la judecată cu privire la punctul „C" al cererii introductive de instanţă, respectiv anularea formelor de executare a debitului şi restituirea sumelor încasate până în prezent, astfel încât în temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de acest act de dispoziţie al reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât, s-a arătat că, în speţă, nu este vorba de un refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât timp cât pârâta a formulat răspunsul în termenul legal prin emiterea adresei nr. 913122 din 16 decembrie 2008, iar faptul că răspunsul a nemulţumit-o nu poate echivala cu un refuz nejustificat.
Prin sentinţa nr. 396 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cerere având ca obiect anularea adresei nr. 913122 din 16 decembrie 2008, formulată de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind constatarea inexistenţei debitului în favoarea Tribunalului Olt, secţia comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii pct. 1 al acţiunii, având în vedere natura juridică a actului a cărui anulare se solicită, instanţa a constat că, în speţă actul contestat, respectiv adresa nr. 913122 din 16 decembrie 2008 emisă de A.N.A.F. prin care s-a comunicat reclamantei că inexistenta debitului trebuie constatată de către instanţa de judecată competentă, exprimă un punct de vedere cu privire la necompetenţa intimatei de a constată inexistenţa unei creanţe stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care nu produce prin ea însă efecte juridice, nu reprezintă prin ea însăşi un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a putea fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ.
Aşadar, adresa nr. 913122 din 16 decembrie 2008 emisă de A.N.A.F. nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază inadmisibilă acţiunea reclamantei, urmând a o respinge.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea inexistenţei debitului de 1.944.477.522 lei (rol) stabilit prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 2093 din 19 decembrie 2003, instanţa a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei materiale pentru următoarele considerente având în vedere că debitul reclamantei de 1.944.477.522 lei (rol) a fost stabilit în temeiul art. 124 lit. d) şi e) din Legea nr. 64/1995 şi art. 144 din Legea nr. 31/1990 rep., prin Decizia nr. 2093 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a stabilit răspunderea solidară a administratorilor societăţii ajunsă în încetare de plăţi, sens în care a declinat competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere la Tribunalul Olt, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamanta Z.F. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond în mod nelegal a apreciat acţiunea, ca inadmisibilă, fără a ţine cont că adresa contestată emisă de A.N.A.F. reprezintă un motiv nejustificat de soluţionare a acţiunii în sensul dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte capătul de acţiune privind cererea de constatare a inexistenţei debitului de 1.044.477.522 ROL stabilit prin procesul verbal de contravenţie seria B nr. 0058645 din 14 iunie 2000, recurenta arată că prin sentinţa recurată nu s-a ţinut cont de dispoziţia deciziei Curţii Constituţionale nr. 228 din 13 martie 2007 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 din OG nr. 2/2000.
La dosar recurenta a depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a legii atât în ceea ce priveşte aprecierea ca inadmisibilă a cererii privind anularea adresei A.N.A.F. nr. 913122 din 16 decembrie 2008 cât şi în ceea ce priveşte soluţia de declinare dispusă pe capătul de acţiune privind cererea de constatare a inexistenţei debitului contestat în sarcina recurentei.
În mod corect s-a apreciat că adresa A.N.A.F. din 16 decembrie 2008 nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 fiind în fapt o adresă de răspuns care nu este de natură a produce efecte prin ea însăşi.
Soluţia de declinare dispusă pe capătul de cerere privind constatarea inexistenţei debitului de 1.944.477.522 lei (ROL), stabilit prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 2093 din 19 decembrie 2003 este corectă în cauză litigiul având natură comercială, competenţa de soluţionare în primă instanţă, revenind conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., Tribunalului Olt, secţia comercială.
Susţinerile recurentei din recurs privind aplicabilitatea deciziei de declinare dispusă prin sentinţa atacată în mod corect pe acest capăt al acţiunii apreciindu-se necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ.
Faţă de cele dispuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Z.F. împotriva sentinţei nr. 396 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3716/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3718/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
