ICCJ. Decizia nr. 3751/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3751/2010
Dosar nr. 46374/3/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1274 din 25 martie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.I. şi pe cale de consecinţă a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâtul a deţinut, în anul 1985, funcţia de şef al I.J.S. Dolj, iar prin activitatea desfăşurată, a suprimat şi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului dispunând deschiderea de dosare penale şi dosare de urmărire informativă pentru mai mult persoane, din dispoziţia pârâtului fiind consemnate ca având antecedente politice şi penale sau o poziţie necorespunzătoare la adresa regimului socialist din ţară, întreţinând relaţii neoficiale cu cetăţenii străini, ori le-a fost interceptată corespondenţa şi a instalat la domiciliul lor mijloace de interceptare.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că prin activitatea desfăşurată pârâtul a avut drept scop susţinerea puterii totalitare comuniste, în speţă fiind îndeplinite cerinţele art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul.
Recurentul a invocat lipsa calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., lipsa unei împuterniciri a persoanelor în cauză, necompetenţa instanţei în raport de calitatea de militar a pârâtului şi încălcarea principiului neretroactivităţii, prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 24/2008.
În acest s-a susţinut, în esenţă, că analiza activităţii recurentului trebuia făcută numai prin raportare la momentul istoric evocat şi la caracterul de tip militar al acestei activităţi avându-se în vedere scopul lor în legătură cu siguranţa statului şi caracterul „strict secret de importanţă deosebită" al informaţiilor, a căror circulaţie strict controlată, fără publicitate, împiedica lezarea publică a reputaţiei, onoarei şi demnităţii eului urmărit.
Recurentul a mai arătat că munca desfăşurată ca ofiţer nu a avut drept scop exclusiv susţinerea regimului totalitar, ci apărarea suveranităţii ţării, iar caracterul abuziv al acestei activităţi nu se poate aprecia decât în raport cu regulamentele care o guvernau.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, are calitate de lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului".
În acest sens se constată că, aşa cum rezultă din actele dosarului, recurentul a avut calitatea de Şef al I.J.S. Dolj, calitate în care a desfăşurat activităţi de natura celor reglementate de dispoziţiile legale mai sus menţionate, în sensul că: a dispus deschiderea de dosare penale şi de urmărire informativă, cu posibilităţi de pătrundere în intimitatea persoanelor vizate, a folosit mijloace tehnice de ascultare şi a interpretat corespondenţa etc., îngrădind astfel dreptul la liberă asociere, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, suprimând astfel şi îngrădind drepturi şi libertăţi fundamentate ale omului.
În ceea ce priveşte motivarea acestuia că planurile de măsuri aprobate nu au vizat decât protejarea siguranţei naţionale şi prin urmare nu se impune verificarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale care au derivat din punerea în practică a acestor măsuri, se reţine că această susţinere este lipsită de temei legal în raport cu dispoziţiile legale incidente în speţă.
Aşadar, chiar dacă recurentul a susţinut că activitatea sa a respectat legile şi regulamentele în vigoare la acea dată, trebuie menţionat că acest aspect este nerelevant, întrucât urmare a constatării calităţii de lucrător al securităţii nu a fost supus unei sancţiuni juridice.
Ceea ce legiuitorul a reglementat, a fost manifestarea, în timpul exercitării funcţiei a unor atitudini bazate chiar pe lege şi regulamente prin care se tindea la îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1274 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3750/2010. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 3752/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
