ICCJ. Decizia nr. 3757/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3757/2010
Dosar nr. 5642/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 91 din 7 ianuarie 2010, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei prin care se solicita constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona reclamantului cererea de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, obligând totodată pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în şedinţa din 16 octombrie 2009, Comisia pentru cetăţenie a examinat şi avizat pozitiv cerere reclamantului, fapt comunicat acestuia prin adresa din 22 octombrie 2009, depusă la dosar.
Totodată, s-a apreciat şi incidenţa în speţă a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., raportat de împrejurarea că cererea reclamantului a fost soluţionată după introducerea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul susţinând că în mod eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât, din dispoziţiile art. 274 alin. (1) precum şi ale art. 275 – art. 276 C. proc. civ., rezultă că suportarea cheltuielilor de judecată revine părţii care a pierdut procesul, acordarea cheltuielilor de judecată bazându-se pe existenţa unei culpe procesuale, condiţie neîndeplinită în speţă, faţă de împrejurarea că, potrivit constatărilor instanţei de fond şi-a îndeplinit obligaţia de soluţionare a cererii reclamantului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Este adevărat că, prin adresa nr. 18239/ DC din 22 octombrie 2009 s-a comunicat intimatului, de către Comisia pentru Cetăţenie, avizarea pozitivă a cererii acestuia, în şedinţa comisiei din data de 16 octombrie 2009, însă, aşa cum bine a reţinut prima instanţă, acest lucru s-a realizat după ce reclamantul formulase prezenta acţiune şi după ce întreprinsese, pe cale administrativă mai multe demersuri, în acelaşi sens, la care recurentul nu a răspuns.
Având în vedere că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit culpa procesuală a recurentului pârât, se constată că obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 4,3 lei, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 275 C. proc. civ.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 91 din 7 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3754/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3758/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
